Studiu

Celui ce poate fi învăţat nu-i iertăm că nu este .

Studiu. — Ascultare: „non multa, sed multum“.

Te rogi, te mortifici, lucrezi la mii de opere de apostolat… dar nu studiezi. — Nu eşti de folos deci dacă nu te schimbi.

   Studiul, orice formare profesională, este o îndatorire serioasă pentru noi.

O oră de studiu pentru un apostol modern, este o oră de rugăciune.

Dacă trebuie să-I slujeşti lui Dumnezeu cu inteligenţa ta, a studia este pentru tine o obligaţie serioasă.

Primești frecvent Sacramentele, faci rugăciuni, eşti cast… însă nu studiezi… — Să nu-mi spui că eşti bun: eşti doar binevoitor.

Odinioară, deoarece cunoştinţele omeneşti — ştiinţa — erau foarte limitate, părea foarte probabil ca un singur învăţat să poată construi apărarea şi apologia sfintei noastre credinţe.

   Astăzi, prin extinderea şi intensitatea ştiinţei moderne, este nevoie ca apologeţii să-şi împartă însărcinările pentru a apăra, în toate domeniile, în mod ştiinţific, Biserica.

   — Tu… nu poţi rămâne indiferent faţă de această obligaţie.

Cărţi: nu le cumpăra fără să te sfătuieşti cu persoane creştine, învăţate şi cu discernământ. — Altfel, ai putea cumpăra un lucru inutil sau dăunător.

   De câte ori unii cred că poartă sub braţ o carte… dar se încarcă cu maculatură!

Studiază. — Studiază cu râvnă. — Dacă trebuie să fii sare şi lumină, ai nevoie de ştiinţă şi pricepere.

   Sau crezi că fiind hoinar şi comod vei primi ştiinţă prin insuflare?

E bine să te străduieşti la învăţătură, dacă te străduieşti la fel pentru a dobândi viaţa interioară.

Nu uita că înainte de a-i învăţa pe alţii, trebuie să lucrezi. — „Coepit facere et docere“, spune despre Isus Sfânta Scriptură: a început să lucreze şi să-i înveţe.

   — Mai întâi, să lucrăm. Pentru ca tu şi eu să învăţăm.

Munceşte. — Când vei avea preocuparea unei munci profesionale, viaţa ta sufletească se va îmbunătăţi: şi vei fi mai curajos, pentru că vei renunţa la acel „spirit de cleveteală“ care te consumă.

Educatorule, străduinţa de netăgăduit cu care cunoşti şi practici cea mai bună metodă pentru ca elevii tăi să dobândească ştiinţa umană, aplică-o şi pentru cunoaşterea şi practicarea ascezei creştine, singura metodă pentru ca ei şi cu tine să deveniţi mai buni.

Cultură, cultură! — Bine: nimeni să nu ne întreacă, în a ne ambiţiona şi a o poseda.

   — Dar cultura este un mijloc, şi nu un scop.

Studentule, formează-te în spirit de pietate temeinică şi activă, evidenţiază-te în studiu, fii însufleţit de o statornică dorinţă de apostolat profesional. — Şi eu îţi promit, ţinând cont de această vigoare în formarea religioasă şi ştiinţifică, că repede vei ajunge departe.

Te îngrijeşti numai de formarea culturii tale. — Şi e nevoie să-ţi formezi sufletul. — Astfel vei lucra cum se cuvine, pentru Cristos: pentru ca El să domnească în lume, e nevoie să existe oameni care, cu privirea îndreptată spre cer, să se dedice în mod prestigios tuturor activităţilor omeneşti, şi, pornind de la acestea, să exercite în tăcere — şi eficient — un apostolat cu caracter profesional.

Neglijenţa ta, nepăsarea ta, lenea ta, sunt laşitate şi comoditate — ţi-o argumentează neîncetat conştiinţa — , dar „nu alcătuiesc un drum“.

Stai liniştit dacă ai exprimat o părere justă, chiar dacă răutatea celui ce te-a ascultat îl face să se scandalizeze. — Căci scandalizarea lui este fariseică.

Nu-i suficient să fii învăţat, pe lângă bun creştin. — Dacă nu îndrepţi manierele aspre ale firii tale, dacă nu armonizezi zelul şi ştiinţa ta cu buna creştere, nu înţeleg cum ai putea fi sfânt. — Şi dacă eşti învăţat, chiar dacă eşti, ar trebui să stai legat de o iesle, ca un catâr.

Cu aerul acesta de suficienţă devii un tip supărător şi antipatic, te faci ridicol, şi, ceea ce e mai rău, scazi eficacitatea muncii tale de apostol.

   Nu uita că până şi cei „mediocri“, pot păcătui de prea multă ştiinţă.

Însăşi lipsa ta de experienţă te poartă la această îngâmfare, la această vanitate, la ceea ce tu crezi că-ţi dă un aer important.

   Corectează-te, te rog. Chiar dacă eşti un netot, poţi ajunge să ocupi posturi de conducere (s-a văzut mai mult de un caz), iar dacă nu te convingi de lipsa ta de calităţi, vei refuza să asculţi de cei ce au darul de a sfătui. Şi e de temut gândul la răul pe care-l va produce dezordinea ta.

Aconfesionalism. Neutralitate. — Vechi mituri care încearcă mereu să întinerească.

   Ţi-ai dat osteneala să te gândeşti cât este de absurd să încetezi a fi catolic, intrând la universitate sau într-o asociaţie profesională sau în adunarea academică sau în parlament, ca unul ce-şi lasă pălăria la poartă?

Foloseşte bine timpul. — Nu uita de smochinul blestemat. Cel puţin, acela făcea ceva: dădea frunze. Ca şi tine…

   Nu-mi spune că ai o scuză. — Smochinului nu i-a folosit — istoriseşte Evanghelia —, faptul că nu era vremea smochinelor, atunci când Mântuitorul i le-a cerut.

   Şi a rămas sterp pentru totdeauna.

Cei ce se ocupă de afaceri omeneşti spun că timpul este aur. — Mi se pare puţin: pentru noi, cei ce ne ocupăm de treburi sufleteşti, timpul este glorie!

Nu-mi explic faptul că te numeşti creştin şi duci această viaţă de pribeag inutil. — Uiţi viaţa de trudă a lui Cristos?

Toate păcatele — mi-ai spus — se pare că aşteaptă prima clipă de lene. Lenea însăşi trebuie deja să fie un păcat!

   Cel ce se dedică să lucreze pentru Cristos nu trebuie să aibă o singură clipă liberă, căci odihna nu înseamnă a nu face nimic: înseamnă a ne distra prin activităţi care necesită mai puţin efort.

A sta fără ocupaţie este ceva de neînţeles la un bărbat cu suflet de apostol.

Dă un motiv supranatural activităţii tale profesionale obişnuite, şi-ţi vei sfinţi munca.

Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Această carte în altă limbă