Devoţiuni

Să fugim de „rutină“ ca de diavolul însuşi. — Marele mijloc de a nu cădea în această prăpastie, mormânt al adevăratei pietăţi, este neîntrerupta prezenţă a lui Dumnezeu.

Să ai puţine devoţiuni particulare, dar statornice.

Nu uita rugăciunile tale din copilărie, învăţate poate din gura mamei. — Recită-le în fiecare zi cu simplitate, ca atunci.

Nu uita vizita la Preasfântul Sacrament. — După ce-ţi faci rugăciunea obişnuită, spune-i lui Isus, care în mod real este prezent în Tabernacol, preocupările zilei. — Şi vei avea lumină şi curaj pentru viaţa ta de creştin.

Cu adevărat plăcută este Sfânta Umanitate a Dumnezeului nostru! — Ai „intrat“ în Preasfânta Rană a mâinii drepte a Mântuitorului tău, şi m-ai întrebat: „Dacă o singură rană a lui Cristos curăţă, vindecă, linişteşte, întăreşte şi aprinde şi umple de dragoste, cât de mult vor putea face celelalte cinci răni deschise pe lemnul Crucii?“

Calea Crucii. — Acesta este cu adevărat o devoţiune tare şi rodnică! Ce bine ar fi dacă în fiecare vineri te-ai obişnui să reparcurgi cele patrusprezece staţiuni ale Patimilor şi Morţii Mântuitorului! — Te asigur că vei câştiga puteri pentru toată săptămâna.

Devoţiunea Naşterii Mântuitorului. — Nu surâd când te văd construind munţii de plută şi aşezând ingenuele figurine de lut în jurul ieslei. — Niciodată nu mi-ai părut mai bărbat decât acum când pari un copil.

Sfântul Rozariu este o armă puternică. Întrebuinţeaz-o cu încredere şi te va minuna rezultatul.

Sfântul Iosif, Tatăl lui Cristos, este şi Tatăl şi Stăpânul tău. — Cere-i ajutorul.

Părintele şi Domnul nostru Sfântul Iosif este maestru al vieţii interioare. — Pune-te sub patronajul lui şi vei simţi eficacitatea puterii lui.

Despre Sfântul Iosif spune Sfânta Tereza, în cartea vieţii ei: „Cine nu găseşte Învăţătorul care să-l înveţe să se roage, să-l ia pe acest mărit sfânt şi nu va rătăci niciodată drumul“. — Sfatul vine de la un suflet încercat. Urmează-l.

Ai încredere în Îngerul tău Păzitor. — Tratează-l ca pe un prieten intim — fiindcă este — şi el va şti să-ţi facă mii de servicii în treburile tale zilnice.

Câştigă-l de partea ta pe Îngerul Păzitor al celui pe care vrei să-l aduci pe drumul apostolatului tău. — Îţi va fi întotdeauna un mare „complice“.

Dacă ai simţi prezenţa Îngerului tău Păzitor şi ai celor apropiaţi, ai evita multe neghiobii care se strecoară într-o conversaţie.

Te miri că Îngerul tău Păzitor ţi-a făcut servicii evidente. — N-ar trebui să te mire, tocmai pentru aceasta l-a pus Domnul lângă tine.

Că în acest mediu există multe prilejuri de rătăcire? — Desigur. Dar nu există, oare, şi Îngeri Păzitori?

Recurge la Îngerul tău Păzitor în ceasul încercării, şi te va apăra împotriva diavolului şi-ţi va da sfinte inspiraţii.

Cu mare bucurie ar ajuta Sfinţii Îngeri Păzitori acel suflet care le-ar spune: „Vă invoc, Sfinţi Îngeri, ca Mireasa din Cântarea Cântărilor, «ut nuntietis ei quia amore langueo» — pentru ca să-I spuneţi că mor din Iubire pentru El“.

Ştiu că-ţi aduc o bucurie transcriindu-ţi această rugăciune către Sfinţii Îngeri Păzitori ai Tabernacolelor noastre:

   O, Spirite Îngereşti care păziţi Tabernacolele noastre, unde odihneşte zălogul de adorat al Sfintei Euharistii, apăraţi-O de profanări şi păstraţi-O pentru iubirea noastră.

Bea din izvorul limpede al Faptelor Apostolilor: în capitolul XII, Petru, eliberat din închisoare prin lucrarea Îngerilor, se îndreaptă spre casa mamei lui Marcu. — Nimeni nu vrea să-i dea crezare servitoarei, care afirmă că Petru e la uşă. „Angelus ejus est!“ — O fi Îngerul lui!, spuneau ei.

   — Iată cu ce încredere îi tratau primii creştini pe Îngerii lor Păzitori.

   — Şi tu?

Sufletele binecuvântate din purgatoriu. — Din iubire, din dreptate şi dintr-un egoism de iertat — pot atât de mult să facă înaintea lui Dumnezeu! — aminteşte-le cu grijă în sacrificiile şi în rugăciunile tale. De-ai putea spune când le pomeneşti: „prietenele mele bune, sufletele din purgatoriu…“

Mă întrebi de ce îţi recomand cu atâta insistenţă să întrebuinţezi în fiecare zi agheasmă. — Ţi-aş putea aduce multe motive. Îţi va fi însă precis de ajuns, acesta al Sfintei Tereza din Ávila: „De nimic nu fug diavolii mai tare decât de agheasmă“.

Îţi mulţumesc, Doamne, că ai pus în inima mea dragoste pentru Papa.

Cine ţi-a spus că a face novene nu este un lucru bărbătesc? Aceste devoţiuni sunt lucruri bărbăteşti când le face un bărbat… în spirit de rugăciune şi de pocăinţă.