Josemaría Escrivá Obras
 
 
 
 
 
 
  Forja > Eternitate > Gând 1019
1019

Ce dezamăgire pentru cei care au văzut lumina acelui fals apostol și, vrând să iasă din întunericul lor, s-au apropiat de lucirea aceea! Au alergat s-o întâmpine. Poate că pe drum au lăsat fâșii din pielea lor... Câte unii, în căutarea luminii, au lăsat și fâșii de suflet... Și iată-i în apropierea acelui fals apostol unde nu găsesc decât răceală, obscuritate. Răceala și obscuritatea au ajuns să umple inimile sfărâmate ale celor care, pentru un moment, au crezut în acel ideal.

Acel apostol fals a făcut un lucru foarte rău: Dezamăgiții care și-ar fi dat carnea măruntaielor pentru un focar arzător, pentru un minunat rubin de caritate, se înapoiază la locul de unde au venit... și recad, cu inima stinsă, cu o inimă care nu mai este inimă... ci o bucată de gheață învăluită de întunericul ce va ajunge să le încețoșeze mintea. Iată opera ta, fals apostol al paradoxurilor!

Căci pe Cristos îl ai pe buze și nu în faptele tale; pentru că tu atragi cu o lumină de care ești lipsit; pentru că tu nu ai căldura carității și te prefaci că te preocupă străinii în timp ce-i abandonezi pe ai tăi; pentru că ești un mincinos și minciuna este tatăl diavolului... De aceea tu lucrezi pentru demon, îi derutezi pe cei care-L urmează pe Învățător și chiar dacă ai triumfa în lumea aceasta, nenorocire ție în ziua, apropiată, când va veni Moartea și vei vedea mânia Judecătorului, pe care nu-l poți înșela.

[Tipărire]
 
[Trimiteți]
 
[Palm]
 
[Salvați]
 
Schimbați limba gândului în:
Anterior Citire capitol Următor