Bucuria, optimismul supranatural şi omenesc sunt compatibile cu oboseală fizică, cu durerea, cu lacrimile — doar avem o inimă — cu dificultăţile ce se pot ivi în viaţa noastră interioară sau în muncă noastră apostolică.

El care este perfectus Deus, perfectus Homo — Dumnezeu perfect şi Om perfect — care se bucură de toată fericirea din Cer, El a voit să facă experienţa oboselii şi a epuizării, a lacrimilor şi a durerii… Astfel vom putea înţelege mai bine cât trebuie să fim de umani, pentru a deveni divini cu adevărat.