În fața tabloului său, acel artist, în dorința de a se întrece pe sine, striga: Doamne vreau să-ți pictez treizeci și opt de inimi, treizeci și opt de îngeri murind de iubire pe lângă Tine, treizeci și opt de minunate podoabe pe cerul Tău, treizeci și opt de sori pe mantia Ta, treizeci și opt de flăcări, treizeci și opt de iubiri, treizeci și opt de nebunii, treizeci și opt de bucurii…

Apoi, umilit, recunoștea că toate acestea nu erau decât rodul imaginației și al dorinței sale. Căci realitatea este că sunt treizeci și opt de subiecte puțin reușite, care mai mult supără ochiul, fără a place.