Părinte, mă simt foarte ostenit și pustiit, i-am auzit uneori pe câte unii spunând; când mă rog sau fac un alt exercițiu de pietate, am impresia ca joc teatru…

Acestui prieten, și ție — dacă te afli într-o asemenea situație —, iată ce vă răspund: Da, joci teatru, și e lucru mare! Domnul este cel ce te privește! Tatăl, Fiul, Sfântul Duh, adică Sfânta Treime este cea care ne contemplă în momentele în care „jucăm teatru“.

— Ce frumos este să ne înfățișăm astfel în fața lui Dumnezeu, din iubire, pentru a-I mulțumi cu toată lipsa noastră de chef. Ca un trubadur al lui Dumnezeu! Și ce frumoasă este rugăciunea aceasta spusă cu Iubire și sacrificiu, fără a simți nici cea mai mică satisfacție personală, ci numai spre a face pe placul Domnului nostru!

— Iată ce înseamnă să trăiești întru iubire!