676

Isus murise. Era un cadavru. Sfintele femei nu mai sperau nimic. El știau cât fusese de chinuit și cum Îl răstigniseră: aveau bine în minte suferința pătimirii Lui!

Știau de asemenea că soldații păzeau locul acela, că mormântul era complet închis: cine avea să împingă piatra de la intrare?, se întrebau ele, căci era vorba de o lespede enormă. Și totuși… în ciuda a toate au alergat ca să fie cu El.

Iată cum dificultățile, fie mici sau mari, sar în ochi… Dar când există iubire, nu se mai ține seama de obstacole, se merge înainte cu îndrăzneală, cu hotărâre, cu curaj. Oare nu te rușinezi văzând elanul, cutezanța și curajul acelor femei?

Această carte în altă limbă