I se spunea unuia dintre bunii noștri prieteni pentru a-l umili, că sufletul lui era de măna a doua sau a treia.

Și el, convins de nimicnicia lui, raționa astfel: dat fiind că fiecare om nu are decât un singur suflet — și nici eu nu am decât unul singur —, pentru fiecare sufletul său va fi… pe treapta cea mai de sus. Nu vreau să ochesc în jos! În consecință, am un astfel de suflet și vreau cu ajutorul lui Dumnezeu să-l purific și să-l înflăcărez, pentru ca Preaiubitul meu să se bucure.

— Nu uita nici tu, deși te vezi plin de nimicnicii: nu ochi în jos!