Alegere

Angajat! Cât îmi place cuvântul acesta! — Noi, copiii lui Dumnezeu, ne angajăm — în mod liber — să trăim în slujba Domnului: dorința noastră este ca El să domnească în mod suveran și total asupra vieții noastre.

Sfinţenia — adevărata sfinţenie — se revarsă din vasul său pentru a umple alte inimi, alte suflete.

Noi, copiii lui Dumnezeu, ne sfinţim sfinţind pe alţii. Se răspândeşte în jurul tău viaţa creştină? Gândeşte-te la aceasta în fiecare zi.

Împărăția lui Isus Cristos. Iată ce ne privește pe noi! De aceea, fiule, trebuie să fii generos, fără să cauți măcar să cunoști numeroasele motive pentru care vrea Domnul să domnească în tine.

Dacă Îl privești îți va fi de ajuns ca să apreciezi cât te iubește El… și vei fi însetat să-L răspunzi, strigând foarte tare că Îl iubești nespus, și vei înțelege că dacă tu nu Îl abandonezi, nici El nu te va abandona.

Primul pas de făcut pentru ca şi alte persoane să se apropie de căile lui Cristos este ca ele să observe la tine fericirea, bucuria, siguranţa în drumul tău către Dumnezeu.

Un bărbat catolic — o femeie catolică — nu pot uita această idee călăuzitoare: să urmeze exemplul lui Isus Cristos în toate mediile, fără a respinge pe nimeni.

Domnul nostru Isus Cristos este acela care o doreşte: să-L urmăm îndeaproape. Nu există altă cale.

Aceasta este lucrarea Sfântului Duh în fiecare suflet şi în al tău. Şi trebuie să fii supus ca să nu pui obstacole lui Dumnezeu.

Iată un semn evident că tu cauți sfințenia: o salutară, o bună „prejudecată psihologică“ — îngăduie-mi ca să o numesc astfel — care te face să te gândești în mod obișnuit la ceilalți, uitându-te pe tine însuți, ca să-i aduci mai aproape de Dumnezeu.

Întipărește-ți clar în suflet ideea că Dumnezeu nu are nevoie de tine. — Apelul său este rodul milostivirii preaiubitoarei sale Inimi.

Arată-te înțelegător față de cel care te înșeală, manifestă față de el o caritate cu totul creștină, dar nu face compromisuri cu ceea ce s-ar opune sfintei noastre Credințe.

Recurge la Maria, blânda Fecioară, Maica lui Dumnezeu și a noastră, încredințându-i puritatea sufletului și a trupului tuturor. Spune-i că vrei s-o invoci (și că vrei ca să fie mereu invocată), ca să învingi în ceasurile rele — sau în cele bune, chiar în clipele foarte bune — ale luptei noastre împotriva celor care dispută condiția noastră de copii ai lui Dumnezeu.

A venit pe pământ pentru ca „omnes homines vult salvos fieri“ — să mântuiască pe toți oamenii.

— În timp ce lucrezi cot la cot cu atâta lume, încearcă să-ți amintești mereu că nu este suflet de care Cristos să nu se intereseze!

Doamne, Îl asigurai tu, îmi place să fiu recunoscător, vreau să fiu mereu astfel, și față de toți.

— Ei bine, iată: nu ești o piatră…, nici un erete…, nici un catâr. Nu ești dintre ființele care-și au sfârșitul aici, pe lumea aceasta. Căci Dumnezeu a vrut să facă din tine un bărbat sau o femeie — unul din copiii săi — … și te iubește „in caritate perpetua“ — cu o iubire veșnica.

— Tu, care vrei să fii recunoscător, vei face o excepție pentru Domnul? — Fă deci astfel încât să țâșnească impetuos din inima ta o rugăciune de mulțumire zilnică.

Înțelegere, bunătatea adevărată. Când vei ajunge să le ai în mod real, inima ți se va deschide larg către toți, fără nici o discriminare, chiar către cei care ți-au făcut rău, și atunci vei trăi acest sfat al lui Isus: „veniți la Mine voi toți cei împovărați…, căci Eu vă voi alina“.

Fii înțelegător față de cei care nu cunosc cele ale lui Dumnezeu. Dar trebuie să tratezi cu mai multă înțelegere încă pe cei care le cunosc. Altfel nu vei putea face ceea ce tocmai ți-am spus.

Dacă L-ai iubi cu adevărat pe Dumnezeu din toată inima, iubirea de aproapele tău, oricât de dificilă îți pare uneori, ar fi o inevitabilă consecință a Marei Iubiri. — Și n-ai putea să te mai simți dușmanul cuiva, nu ai mai face discriminări.

Mi-ai spus că simți o dorință dumnezeiesc de nebună de a face cunoscută sufletelor Iubirea lui Dumnezeu. Ei bine, în viața ta obișnuită, oferă mortificări, roagă-te, îndeplinește-ți datoria, învinge-te pe tine însuți într-o mulțime de lucruri mărunte.

Spune-I foarte încet: o, bune Isuse, dacă va trebui să fiu un apostol — apostolul altor apostoli — trebuie să mă faci foarte smerit.

Trebuie să mă cunosc: să mă cunosc și să Te cunosc.

— În felul acesta nu voi pierde niciodată din vedere nimicnicia mea.

„Per Iesum Christum Dominum Nostrum“ prin Isus Cristos Domnul nostru. În felul acesta trebuie să-ți faci datoria: pentru Isus Cristos!

— Este un lucru bun că ai o inimă foarte miloasă; dar să acționezi numai pentru o persoană anume, iată ce nu este bine! — Chiar dacă o faci pentru fratele acesta sau pentru un prieten, fă-o mai ales pentru Isus Cristos!

Biserica, sufletele — cele de pe toate continentele, din toate timpurile, actuale şi viitoare — aşteaptă mult de la tine… Dar trebuie să ai bine în minte şi în inimă că nu vei aduce rod dacă nu vei fi sfânt! Sau mai bine spus: dacă nu lupţi să devii sfânt.

Lasă-te modelat de loviturile de daltă ale harului (fie ele puternice sau delicate). Străduiește-te să nu fii o piedică, ci un instrument! Și dacă vrei cu adevărat, Maica Preasfântă te va ajuta și vei deveni asemeni unui fluviu, în loc să fii bolovanul care abate cursul apelor divine.

Doamne, ajută-mă să fiu fidel şi supus „sicut lutum in manu figuli“ — precum argila în mâna olarului! Şi astfel nu voi trăi eu, ci Tu vei trăi şi vei lucra în mine, o, Iubirea mea.

Isus: El este acela care te va ajuta să simți pentru toți cei pe care îi întâlnești în mod obișnuit o mare afecțiune care nu va răpi nimic celei pe care o simți mult pe Isus, cu atât inima ta se va dărui mai multor oameni.

Cu cât creatura se apropie de Dumnezeu, cu atât mai universală se simte ea: în singura și unica dorință de a pune universul la picioarele lui Isus, inima i se lărgește într-atâta încât totul și toți își găsesc loc în ea.

Când a murit pe Cruce, Isus avea treizeci şi trei de ani. Tinereţea nu ne poate servi drept scuză!

Afară de aceasta, cu fiecare zi care trece devii tot mai puțin tânăr… deși lângă El vei găsi tinerețea ta veșnica.

Respinge naționalismul, care face dificilă buna înțelegere dintre oameni: el este una dintre cele mai pernicioase bariere care au fost înălțate în numeroase momente din istorie.

Și respinge-l cu și mai multă putere — deoarece ar fi încă și mai nociv — atunci când vrea să se extindă și în Corpul Bisericii, unde trebuie să strălucească cel mai mult unirea a tot și a tuturora în iubirea lui Isus Cristos.

Tu, fiul lui Dumnezeu, ce ai făcut până acum ca să ajuți sufletele celor care te înconjoară?

— Nu te poți complace în această pasivitate, în această apatie: El vrea să ajungă la ceilalți grație ție, pildei, cuvântului, prieteniei, slujirii tale…

Sacrifică-te, dăruiește-te și îngrijește sufletele, unul câte unul, așa cum ai lucra cu pietre prețioase.

— Mai mult încă, trebuie să faci un efort mai mare, ținând seama de ceea ce intră în joc: ceva de o valoare neprețuită! Obiectivul acestei vigilențe spirituale este pregătirea unor instrumente bune pentru servirea lui Dumnezeu: or, pentru fiecare dintre ele Cristos Și-a vărsat Sângele său!

A fi creștin — și în mod deosebit, a fi preot, dacă ne amintim că toți botezații participă la preoția împărătească —, înseamnă a fi continuu pe Cruce.

Acum, când ai văzut Lumina Sa, dacă ai fi consecvent cu tine însuți, ar trebui să ai dorința de a fi tot atât de sfânt pe cât de păcătos ai fost, străduindu-te ca o asemenea dorință să se prefacă în fapte.

Nu este orgoliu, ci forță atunci îți faci simțită autoritatea retezând scurt ceea ce se cuvine corectat atunci când o cere împlinirea Preasfintei Voințe a lui Dumnezeu.

Uneori e cazul să legi mâinile cuiva, cu tact și măsură, fără a jigni sau a fi nepoliticos. Nu din răzbunare, ci pentru a aduce un remediu. Nu pentru a pedepsi, ci pentru a vindeca.

Te-ai uitat la mine cu toată seriozitatea… dar în sfârșit m-ai înțeles când am făcut acest comentariu: „vreau să reproduc viața lui Cristos la copiii lui Dumnezeu, tot meditând-o într-una, pentru a acționa ca El și a nu mai vorbi decât despre El“.

Isus a rămas în Euharistie din dragoste pentru tine.

— A rămas acolo, deşi ştia cum va fi primit de oameni şi cum tu însuţi Îl vei primi.

— A rămas acolo pentru ca să-ţi fie hrană, pentru ca tu să vii la El şi să-I spui problemele tale; să-I vorbeşti ca în rugăciune, lângă Tabernacol sau în Împărtăşanie, ca să-L iubeşti tot mai mult şi să faci ca şi alte suflete — multe altele — să urmeze aceeaşi cale.

Îmi spui că dorești să trăiești sfânta sărăcie, detașarea de lucrurile de care te servești. Dar atunci întreabă-te: Sentimentele lui Isus Cristos sunt și ale mele? Am aceleași simțiri și în privința sărăciei și bogăției? Iar eu te sfătuiesc: nu te mulțumi să te lași în voia lui Dumnezeu Tatăl, acestei virtuți, ca să o iubești ca și Isus. Și atunci, în loc să consideri sărăcia ca pe o cruce, vei recunoaște în ea un semn al predilecției.

Uneori, prin modul lor de a acționa, unii creștini nu conferă toată importanța preceptului carității.

Cristos, înconjurat de ai săi, spunea în acea ultimă și minunată predică, în chip de testament: „Mandatum novum do vobis, ut diligatis invicem“ — vă dau o poruncă nouă: iubiți-vă unii pe alții.

Și insista și mai mult: „in hoc cognoscent omnes quia discipuli mei estis“ — după aceasta vă vor recunoaște toți ca ucenicii mei, dacă vă veți iubi unii pe alții.

— De-am putea fi hotărâți să trăim după Voia Sa!

Dacă lipsește pietatea — această legătură care ne unește îndeaproape cu Dumnezeu și prin El cu ceilalți, deoarece în ceilalți Îl vedem pe Cristos — este inevitabil să apară dezbinarea, aducând după ea dispariția oricărui spirit creștin.

Mulțumește Domnului din toată inima pentru aceste puteri admirabile… și teribile, care sunt inteligența și voința cu care a voit El să te creeze. Admirabile, deoarece te fac asemenea Lui; teribile, pentru că există oameni care le întorc împotriva Creatorului lor.

Recunoștința noastră, a copiilor lui Dumnezeu, îmi place s-o rezum spunând, acum și pururi, acestui Părinte al nostru: „serviam!“ — Te voi sluji!

Fără viața interioară, fără pregătire, nu există apostolat veritabil, nici fapte rodnice: munca devine precară, chiar iluzorie.

— Ce răspundere au deci copiii lui Dumnezeu! De aceea trebuie să ne fie foame și sete de El și de învățătura Lui.

I se spunea unuia dintre bunii noștri prieteni pentru a-l umili, că sufletul lui era de măna a doua sau a treia.

Și el, convins de nimicnicia lui, raționa astfel: dat fiind că fiecare om nu are decât un singur suflet — și nici eu nu am decât unul singur —, pentru fiecare sufletul său va fi… pe treapta cea mai de sus. Nu vreau să ochesc în jos! În consecință, am un astfel de suflet și vreau cu ajutorul lui Dumnezeu să-l purific și să-l înflăcărez, pentru ca Preaiubitul meu să se bucure.

— Nu uita nici tu, deși te vezi plin de nimicnicii: nu ochi în jos!

Ție, care te plângi că ești singur, că mediul îți e ostil, observă aceasta: Isus Cristos, bunul Samaritean, strânge pe fiecare din copiii săi, ca pe un bob de grâu, iar mâna sa străpunsă, ne inundă cu Sângele Lui, ne purifică, ne spală, ne îmbată!… Și apoi ne aruncă generos în lume, unul câte unul: căci grâul nu se seamă vărsând un sac, ci grăunte cu grăunte.

Insist pe lângă tine: cere Domnului să acorde copiilor săi „darul limbilor“, darul de a ne face înțeleși de toți.

De ce doresc acest „dar al limbilor“? Poți să o deduci din paginile Evangheliei, care abundă în parabole, în exemple care fac tangibilă doctrina și ilustrează ceea ce este spiritual fără să degradeze, nici să înjosească cuvântul lui Dumnezeu.

În timpurile acestea când Domnul vrea ca semințele sale să ie semănate pretutindeni — ba chiar și necontenit, în toate ogoarele, El vrea totodată ca această răspândire să nu fie în dauna intensității.

Iar tu ai misiunea clară și sfântă de a contribui ca această intensitate să nu scadă.

Da, ai dreptate, cât de adâncă este slăbiciunea ta! Lăsat în puterile tale, unde ai fi ajuns?… „Doar o Iubire plină de milă mă mai poate iubi“, recunoşteai tu.

— Linişteşte-te: El nu-ţi va refuza nici Iubirea, nici Îndurarea numai să-L cauţi.

Trebuie să faci astfel încât să existe în lume nenumărate suflete care să-L iubească pe Dumnezeu din toată inima.

— Este ceasul să întocmești un bilanț: pe câte persoane le-ai ajutat să descopere această Iubire?

Prezentă și mărturia copiilor lui Dumnezeu în lume au ca scop de a atrage pe alții după ei; da a răspândi un climat bun — cel al lui Cristos, și nu de a se lăsa influențați de vreun altul.

Ai obligația să te apropii de cei care îți sunt aproape, să-i scoți din inerția și necunoașterea lor, să le oferi alte perspective mai vaste decât cele ale vieții lor egoiste, astfel încât să se uite pe ei înșiși și să priceapă și problemele celorlalți. Altfel nu vei fi un frate bun al fraților tăi, oamenii, care au nevoie de acest „gaudium cum pace“ — de această bucurie și de această pace, pe care, poate, nu o cunosc sau au uitat-o

Nici un fiu al Sfintei Bisericii nu poate trăi liniștit fără să simtă îngrijorare în fața acestor mase depersonalizate: turme, bande, gloate îți scriam eu altădată. Câte nobile pasiuni sub aparența indiferenței! Deci câte posibilități!

E necesar să-i slujești pe toți, să-ți pui mâinile peste toți — „singulis manus imponens“, cum făcea Isus — pentru a le reda tuturor viața, a le lumina mintea și a le întări voința și toți vor deveni folositori!

Nici eu nu credeam că Dumnezeu mă va prinde așa cum a făcut-o El. Dar Domnul — lasă-mă să ți-o spun din nou — nu ne cere consimțământul nostru ca să ne „complice viața“. El intră în ea și, iată, asta-i tot!

Doamne, nu voi avea încredere decât în Tine. Ajută-mă să-ți fiu credincios, căci știu că pot să aștept totul de la această fidelitate în slujirea ta, dacă pun în mâinile Tale toate preocupările și toate grijile mele.

Să-I arătăm mereu lui Dumnezeu nespusa noastră recunoștință pentru minunata chemare pe care am primit-o de la El: gratitudinea aceasta să fie reală și profundă și strâns legată de smerenie.

Privilegiul — suprema fericire — de a ne putea număra printre copiii lui Dumnezeu, este totdeauna nemeritat.

Ne sfâșie inima această plângere — mereu actuală — a Fiului lui Dumnezeu care se lamentează că secerișul e bogat, dar lucrătorii puțini la număr.

— Acest strigăt a ieșit de pe buzele lui Cristos ca să-l auzi și tu: cum de nu ai răspuns până acum? Cel puțin te rogi în fiecare zi pentru aceasta?

Ca să-L urmăm pe Domnul trebuie să ne dăruim o dată pentru totdeauna, fără rezervă și cu elan: trebuie arse cu hotărâre corăbiile spre a nu mai avea nici o posibilitate de întoarcere.

Nu te speria când Isus va cere mai mult de la tine, chiar cu prețul fericirii familiei tale. Convinge-te că dintr-un punct de vedere divin, pentru Gloria Sa, El are dreptul să treacă peste ai tăi.

Afirmi că vrei să fii un apostol al lui Cristos.

— Mă bucur mult să te aud spunând-o. Rog pe Domnul să te îndemne la perseverenţă. Și ține minte că vorbele, gândul, inima noastră nu trebuie să poarte altceva decât cea a sufletelor; să nu se intereseze decât de ceea ce, într-un fel sau altul, este în legătură cu Dumnezeu; sau care, măcar, nu te îndepărtează de El.

Biserica are nevoie — și va avea mereu nevoie — de preoți. Pentru ca ea să-i aibă, roagă-te în toate zilele la Preasfânta Treime, prin mijlocirea Sfintei Maria.

— Și roagă-te ca ei să fie voioși, activi, eficienți, să fie bine formați și să se sacrifice de bunăvoie pentru frații lor.

Să ceri mereu ajutorul Preasfintei Fecioare, Maica lui Dumnezeu şi Maica omenirii: prin blândeţea ei de Mamă, ea va atrage iubirea lui Dumnezeu asupra sufletelor pe care le vizitezi, pentru ca ele să se decidă — în munca lor obişnuită, în profesiunea lor —, să fie mărturisitori ai lui Isus Cristos.

Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Această carte în altă limbă