Lista numerelor

Te ambiţionezi:… să ştii…, să conduci…, să fii îndrăzneţ… Bine. E bine. — Dar… pentru Cristos, din Iubire.

Îmi place că trăieşti această „reparare ambiţioasă“: lumea!, mi-ai zis. — Bine, dar în primul rând cei din familia ta supranaturală şi de același sânge cu tine, cei din ţara care ne este patrie.

Continuă să împlineşti exact îndatoririle momentului. — Munca aceasta — umilă, monotonă, măruntă — este rugăciune închegată în opere care te fac demn să primeşti harul celeilalte lucrări — mare, întinsă, adâncă — la care visezi.

Copile îndrăzneţ, strigă: Ce iubire avea Tereza de Ávila! — Ce zel avea sfântul Xaveriu! — Ce bărbat minunat era Sfântul Paul! — Ah, Isuse, eu… Te iubesc mai mult decât Paul, Xaveriu şi Tereza!

Îmi scrii: „Dorinţa atât de mare pe care o avem cu toţii ca «asta» să avanseze şi să crească, se pare că se va transforma în nerăbdare. Când, oare, va sări în aer, când se va sfărâma… când, oare, lumea va fi a noastră?“

   Şi adaugi: „Dorinţa nu va fi inutilă dacă prin ea putem să-l «constrângem», să-l inoportunăm pe Domnul: atunci, ne vom fi câştigat formidabil de bine timpul“.

A aspira la posturi de conducere în operele de apostolat este un lucru nefolositor în această viaţă, iar pentru cealaltă Viaţă este un pericol.

   Dacă Dumnezeu vrea, te vor chema. — Şi atunci, va trebui să primeşti. — Dar nu uita că oriunde te afli poţi şi trebuie să te sfinţeşti, căci de aceea ai venit.