Lista numerelor

Termină întotdeauna examenul de conştiinţă cu o rugăciune de iubire — durere din iubire —: pentru tine, pentru toate păcatele oamenilor… — Şi contemplă grija paternă a lui Dumnezeu, care a înlăturat piedicile din drumul tău, ca să nu te loveşti.

Nu fi atât de orb sau atât de distrat, încât să nu pătrunzi cu gândul în fiecare Tabernacol, atunci când întrezăreşti zidurile sau turlele caselor Domnului. — El te aşteaptă.

   Nu fi atât de orb sau atât de distrat, încât să nu-i adresezi Mariei Neprihănite o scurtă rugăciune fierbinte, măcar atunci când treci pe lângă locurile în care ştii că Isus este batjocorit.

Întrebuinţează aceste sfinte „procedee omeneşti“ pe care ţi le-am recomandat pentru a nu pierde prezenţa lui Dumnezeu: scurte rugăciuni fierbinţi, acte de Iubire şi de ispăşire, împărtăşanii spirituale, „priviri“ în faţa icoanei Maicii Domnului…

Pătrunde în rănile lui Cristos cel răstignit. — Acolo vei învăţa să-ţi înfrânezi simţurile, vei avea viaţă interioară şi-i vei oferi Tatălui, neîncetat, durerile Domnului şi ale Mariei, ca să plăteşti pentru datoriile tale şi pentru toate datoriile oamenilor.

Nu-i cere lui Isus iertare numai pentru vinovăţiile tale: nu-L iubi doar cu o inimă…

   Spală toate insultele care I s-au adus, I se aduc şi I se vor aduce… iubeşte-L cu toată puterea tuturor inimilor tuturor oamenilor care L-au iubit cel mai mult.

   Fii îndrăzneţ: spune-I că eşti mai nebun după El decât Maria Magdalena, decât Tereza şi Tereza cea Mică… mai nebun decât Augustin şi Dominic şi Francisc, decât Ignaţiu şi Xaveriu.

Durere din Iubire. — Pentru că El este bun. — Pentru că este Prietenul tău, care şi-a dat pentru tine Viaţa. — Pentru că tot ce ai şi este bun este al său. — Pentru că L-ai rănit atât de mult… Pentru că te-a iertat… El!… pe tine!

— Plângi, fiule, de durere din Iubire.

Cum a plâns, la picioarele altarului, acel tânăr preot sfânt care pe urmă a meritat martiriul, când şi-a adus aminte de un suflet care s-a apropiat să-L primească pe Cristos, în stare de păcat de moarte!

   — Poţi suferi şi tu ca acest preot, pentru ispăşire?

Voinţa noastră, cu ajutorul harului, e atotputernică înaintea lui Dumnezeu. — Astfel, privind toate păcatele faţă de Domnul, dacă-i spunem lui Isus, cu voinţă eficientă, mergând cu tramvaiul, de exemplu: „Dumnezeul meu, aş vrea să fac tot atâtea acte de iubire şi de ispăşire, de câte ori se învârte fiecare roată a acestui vagon“, chiar în aceeaşi clipă, înaintea lui Isus, în mod real l-am iubit şi am ispăşit aşa cum ne-a fost dorinţa.

   Această „copilărie” nu este decât copilăria spirituală: este eternul dialog dintre copilul nevinovat şi tatăl nebun după fiul lui:

   — Cât mă iubeşti? Spune! — Şi micuţul silabiseşte: „Mult, de mi-li-oa-ne!“