Lista numerelor

E dur să citeşti, în Sfintele Evanghelii, întrebarea lui Pilat: „Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Isus, care se numeşte Cristos?“ — Este şi mai dureros să auzi răspunsul: „Pe Baraba!“

   Încă şi mai îngrozitor e să-mi dau seama că — de multe ori! — depărtându-mă de drum, am spus şi eu „pe Baraba!“ şi am adăugat: „pe Cristos?… «Crucifige eum!» — Răstigneşte-L!“

Nu am nevoie de minuni: cele din Scriptură îmi sunt de ajuns. — În schimb, am nevoie să-ţi împlineşti datoria, să răspunzi harului.

„Sine me nihil potestis facere!“ Lumină nouă, sau, mai bine zis, străluciri noi, pentru ochii mei, ale acestei Lumini Eterne, care este Sfânta Evanghelie.

   — Mă pot mira …prostiile „mele“?

   — Să-l pun pe Isus în toate ale mele. Şi atunci nu vor mai exista prostii în conduita mea: şi dacă e să vorbesc corect, nu voi mai spune lucrurile mele, ci „lucrurile noastre”.

Dar… ce e cu mijloacele? — Sunt aceleaşi ca ale lui Petru şi Paul, ca ale lui Dominic şi Francisc, ca ale lui Ignaţiu şi Xaveriu: Crucea şi Evanghelia.

   — Ţi se par, oare, neînsemnate?

Nu sunt un „doritor de minuni“. — Ţi-am spus că-mi prisosesc minunile din Sfânta Evanghelie pentru a-mi întări credinţa. — Însă mi-e milă de acei creştini — chiar pioşi —, „apostolici!“ care zâmbesc când aud vorbind de drumuri extraordinare şi de întâmplări supranaturale. — Simt nevoia să le spun: da, şi acum se fac minuni; noi le-am face dacă am avea credinţă!

Dumnezeu este cel dintotdeauna. — Oamenii de credinţă lipsesc: şi se vor reînnoi minunile pe care le citim în Sfânta Scriptură.

   — „Ecce non est abbreviata manus Domini“ — Braţul lui Dumnezeu, puterea lui, nu s-a micşorat.

Îmi spui despre acel prieten al tău care frecventează sacramentele, care duce o viaţă curată şi este silitor la studiu. — Dar care nu se „inserează“: dacă îi vorbeşti despre sacrificiu şi apostolat, se întristează şi pleacă.

   Nu-ţi face griji. — Nu a dat greş zelul tău: este exact ceea ce istoriseşte Evanghelistul: „Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te şi vinde tot ce ai şi împarte-le săracilor“ (sacrificiu)… „şi după aceea vino şi urmează-mă“ (apostolat).

   Adolescentul „abiit tristis“ — s-a retras deopotrivă întristat: nu a vrut să răspundă harului.

Tu eşti sarea , suflete de apostol. — „Bonum est sal“ — sarea este bună, se citeşte în Sfânta Evanghelie, „si autem sal evanuerit“ — dar dacă sarea devine searbădă…, nu serveşte la nimic, nici pământului, nici bălegarului; se aruncă, fiind inutilă.

   Tu eşti sarea, suflete de apostol. — Dar dacă devii searbăd…