Lista numerelor

Să bem până la ultima picătură din cupa durerii în biata viaţă prezentă. — Ce importanţă are să suferi zece ani, douăzeci, cincizeci…, dacă apoi este cerul pentru totdeauna, pentru totdeauna…, pentru totdeauna?

   — Şi, mai ales — mai bine decât pentru acest motiv, „propter retributionem“ — ce importanţă are să suferi dacă suferi pentru a mângâia, pentru a-L bucura pe Domnul Dumnezeul nostru, cu spiritul ispăşirii, unit cu El în crucea lui, într-un cuvânt: dacă suferi pentru iubire?…

Motive pentru pocăinţă?: Ispăşire, îndreptare, cerere, mulţumire, cale de a progresa…: pentru tine, pentru mine, pentru ceilalţi, pentru familia ta, pentru ţara ta, pentru Biserică… Şi pentru o mie de alte motive.

Pătrunde în rănile lui Cristos cel răstignit. — Acolo vei învăţa să-ţi înfrânezi simţurile, vei avea viaţă interioară şi-i vei oferi Tatălui, neîncetat, durerile Domnului şi ale Mariei, ca să plăteşti pentru datoriile tale şi pentru toate datoriile oamenilor.

Nu-i cere lui Isus iertare numai pentru vinovăţiile tale: nu-L iubi doar cu o inimă…

   Spală toate insultele care I s-au adus, I se aduc şi I se vor aduce… iubeşte-L cu toată puterea tuturor inimilor tuturor oamenilor care L-au iubit cel mai mult.

   Fii îndrăzneţ: spune-I că eşti mai nebun după El decât Maria Magdalena, decât Tereza şi Tereza cea Mică… mai nebun decât Augustin şi Dominic şi Francisc, decât Ignaţiu şi Xaveriu.

Copile, aprinde în tine dorinţe de ispăşire a enormităţilor vieţii tale de adult.

Voinţa noastră, cu ajutorul harului, e atotputernică înaintea lui Dumnezeu. — Astfel, privind toate păcatele faţă de Domnul, dacă-i spunem lui Isus, cu voinţă eficientă, mergând cu tramvaiul, de exemplu: „Dumnezeul meu, aş vrea să fac tot atâtea acte de iubire şi de ispăşire, de câte ori se învârte fiecare roată a acestui vagon“, chiar în aceeaşi clipă, înaintea lui Isus, în mod real l-am iubit şi am ispăşit aşa cum ne-a fost dorinţa.

   Această „copilărie” nu este decât copilăria spirituală: este eternul dialog dintre copilul nevinovat şi tatăl nebun după fiul lui:

   — Cât mă iubeşti? Spune! — Şi micuţul silabiseşte: „Mult, de mi-li-oa-ne!“