Lista numerelor

Nu-i ascunde îndrumătorului tău insinuările duşmanului. Victoria dobândită după ce faci mărturisirea, îţi aduce mai mult har de la Dumnezeu. — Şi în plus, pentru a izbândi în continuare, ai acum darul sfatului şi rugăciunile părintelui tău spiritual.

Nu vorbi niciodată, nici măcar pentru a te plânge, despre lucruri sau întâmplări necurate. — Ai grijă, că este o materie mai lipicioasă decât smoala. — Schimbă tema conversaţiei, iar dacă nu este posibil, continuă, vorbind despre necesitatea şi frumuseţea sfintei curăţii, virtute a oamenilor care ştiu cât de mult preţuieşte sufletul lor.

Sfinţii nu au fost fiinţe diforme; cazuri pe care să le studieze un medic modernist.

   Au fost, sunt normali: din carne, ca a ta. — Şi au învins!

Desfrâul, chiar dacă se îmbracă în mătase… — Îţi voi spune când te voi vedea ezitând în faţa ispitei, care-şi ascunde necurăţia cu pretexte de artă, de ştiinţă… de iubire!

   Îţi voi spune, parafrazând un vechi proverb spaniol: „Desfrâul, de se-mbracă în mătase, tot desfrâu rămâne“.

„Infelix ego homo!, quis me liberabit de corpore mortis hujus?“ — Sărmanul de mine! Cine mă va elibera din acest trup al morţii? Astfel strigă Sfântul Paul. — Curaj: şi el lupta.

În clipa ispitei, gândeşte-te la Iubirea care te aşteaptă în cer: încurajează virtutea speranţei, care nu e lipsă de generozitate.

Nu te îngrijora, fie ce-o fi, câtă vreme nu consimţi. — Căci doar voinţa poate deschide poarta inimii şi introduce în ea acele lucruri execrabile.

Îmi scrii: „Părinte am… o durere ca de măsele, în inimă“. — Nu o iau în glumă, căci înţeleg că ai nevoie de un dentist bun care să-ţi facă nişte extracţii.

   Dacă te vei lăsa!…

„Ah! Dacă aş fi rupt-o de la început!“, mi-ai zis. — Să dea Domnul să nu mai trebuiască să repeţi această exclamaţie tardivă!

Cât de clar este drumul!… Cât de vizibile obstacolele!… Cât de bune sunt armele pentru a le învinge!… — Şi totuşi, câte devieri şi câte poticniri! Nu-i aşa?

   — Este firişorul subtil — lanţ: lanţ de fier forjat —, pe care tu şi eu îl cunoaştem, şi pe care nu vrei să-l rupi, el este cauza care te îndepărtează de drum şi care te face să te poticneşti şi chiar să cazi.

   — Ce aştepţi ca să-l rupi… şi să înaintezi?

Stare de confuzie. — Am ştiut că rectitudinea judecăţii tale e şovăitoare. Şi ca să mă înţelegi, ţi-am scris: diavolul are faţa foarte urâtă şi, cum ştie atâtea, nu se expune să-i vedem coarnele. Nu se arată în faţă.

   — De aceea, de câte ori vine travestit în haine de nobleţe şi chiar de spiritualitate!

Lasă-ţi inima să se reverse în efuziuni de Iubire şi de recunoştinţă văzând felul în care harul lui Dumnezeu te eliberează în fiecare zi, din cursele pe care ţi le întinde duşmanul.