Lista numerelor

Dar… ce e cu mijloacele? — Sunt aceleaşi ca ale lui Petru şi Paul, ca ale lui Dominic şi Francisc, ca ale lui Ignaţiu şi Xaveriu: Crucea şi Evanghelia.

   — Ţi se par, oare, neînsemnate?

Curaj! Tu…poţi. — Vezi ce a făcut harul lui Dumnezeu cu acel Petru somnoros, tăgăduitor şi laş… cu acel Paul prigonitor, plin de ură şi îndărătnic?

Credinţă vie şi pătrunzătoare. Ca şi credinţa lui Petru. — Când o vei avea — a spus-o El — vei urni munţii, obstacolele, omeneşte de neînvins, care se opun acţiunilor tale de apostolat.

Catolic, Apostolic, — Roman! — Îmi place să fii foarte roman. Şi să doreşti să ai dorinţa de a-ţi face pelerinajul, „videre Petrum“, pentru a-l vedea pe Petru.

Bea din izvorul limpede al Faptelor Apostolilor: în capitolul XII, Petru, eliberat din închisoare prin lucrarea Îngerilor, se îndreaptă spre casa mamei lui Marcu. — Nimeni nu vrea să-i dea crezare servitoarei, care afirmă că Petru e la uşă. „Angelus ejus est!“ — O fi Îngerul lui!, spuneau ei.

   — Iată cu ce încredere îi tratau primii creştini pe Îngerii lor Păzitori.

   — Şi tu?

O! Putere a ascultării! — Lacul Ghenezaretului refuza să umple cu peştii săi, mrejele lui Petru. O întreagă noapte pierdută.

   — Dar ascultând, a aruncat din nou mreaja în apă şi au pescuit „piscium multitudinem copiosam“ — o mare cantitate de peşti.

   — Crede-mă: minunea se repetă în fiecare zi.

„Duc in altum“. — În larg! — Respinge pesimismul care te face laş. „Et laxate retia vestra in capturam“ — şi aruncaţi năvodul pentru a pescui.

   Nu vezi că poţi spune, precum Petru: „In nomine tuo, laxabo rete“ — Isuse, în numele Tău voi căuta suflete?

Ceea ce te minunează pe tine mie mi se pare firesc. — Că Dumnezeu a venit să te caute în exerciţiul profesiunii tale?

   Tot astfel i-a căutat şi pe cei dintâi: pe Petru, pe Andrei, pe Ioan şi pe Iacob, lângă năvoadele lor. Pe Matei şezând pe banca vameşului…

   Şi — minunează-te! — Pe Paul în îndârjirea lui de a distruge sămânţa creştinilor.

Ai vrea să-l atragi către apostolat pe omul cel învăţat, pe cel puternic, pe cel plin de prudenţă şi de virtuţi.

   Roagă-te, oferă jertfe şi fă-le prin exemplul şi prin cuvântul tău. — Nu vin! — Nu-ţi pierde liniştea: înseamnă că nu sunt de trebuinţă.

   Crezi că pe vremea lui Petru nu existau oameni învăţaţi, puternici, prudenţi, virtuoşi, în afara apostolatului celor doisprezece?

Conducători!… Întăreşte-ţi voinţa pentru ca Dumnezeu să facă din tine un conducător. Nu vezi cum procedează blestematele societăţi secrete? Niciodată n-au câştigat masele. În văgăunile lor formează o mână de oameni-demoni care se agită şi răscoală mulţimile, scoţându-le din minţi, pentru a le face să-i urmeze, în prăpastia tuturor dezordinilor… şi în infern. — Ei poartă o sămânţă blestemată.

   Dacă vrei… vei purta Cuvântul lui Dumnezeu, de mii şi mii de ori binecuvântat, care nu poate da greş. Dacă eşti generos…de corespunzi prin sfinţenie personală, o vei dobândi pe a celorlalţi: domnia lui Cristos: ca „omnes cum Petro ad Jesum per Mariam“.

Aşa după cum călugării statornici ostenesc să afle cum trăiau primii fraţi ai ordinului sau congregaţiei lor pentru ca să-i poată imita, tot astfel tu — cavalere creştin — caută să cunoşti şi să imiţi viaţa ucenicilor lui Isus, care i-au întâlnit pe Petru, Paul, Ioan şi aproape au fost martori ai Morţii şi Învierii Învăţătorului.

„N-avem, oare, facultatea de a lua în călătoriile noastre o femeie, soră întru Cristos, ca să ne asiste, aşa cum fac ceilalţi apostoli şi rudele Domnului şi însuşi Petru?“

   Aceasta o spune Sfântul Paul în prima scrisoare către Corinteni. — Nu se poate să fie dispreţuită colaborarea „femeii în apostolat“.