Lista numerelor
Acele cuvinte din rugăciune, care te-au rănit, înregistrează-le în memorie şi spune-ți-le în tihnă de mai multe ori de-a lungul zilei.
Mi-ai spus cândva că eşti asemenea unui ceasornic stricat, care bate în contratimp: că eşti rece, uscat şi arid în timpul rugăciunii; şi în schimb, când te aştepţi mai puţin, pe stradă, în toiul preocupărilor zilnice, în larma şi agitaţia oraşului, sau în liniştea laborioasă a muncii profesionale, te surprinzi rugându-te… În contratimp? Desigur; dar nu irosi aceste bătăi ale orologiului tău. — Duhul suflă unde vrea.
Frontul Madridului. Vreo douăzeci de ofiţeri în nobilă şi veselă camaraderie. Se aude un cântec, apoi altul şi altul.
Tânărului locotenent cu mustaţa neagră i-a fost îndeajuns să-l asculte pe primul:
Inimi împărţite
Mie nu-mi plac
Şi de-o dau pe a mea
Întreagă o dau.
„Ce rezistenţă să-mi dau inima întreagă!“ — Şi a izvorât rugăciunea, curgând în vad blând şi cuprinzător.
Un suflet iubitor de rugăciune spunea: în intenţiile noastre, Isus să ne fie finalitatea; în sentimente să ne fie Iubirea; în cuvânt să ne fie subiectul; în acţiuni să ne fie modelul.
Ai asistat la felul în care mulţumesc copiii? — Imită-i, spunând, cum îi spun şi ei lui Isus, la bine şi la rău: „Ce bun eşti! Ce bun!…“
Enunţul acesta, bine simţit, este drum de copilărie, care te va conduce la pace, cu greutate şi măsură în râs şi lacrimi şi fără greutate şi fără măsură în Iubire.
Document tipărit din https://escriva.org/ro/book-subject/camino/36832/ (08.05.2024)