Lista numerelor

Nu-ţi pierde energia şi timpul, care sunt de la Dumnezeu, azvârlind cu pietre în câinii care te latră pe drum. Dispreţuieşte-i.

Respinge aceste scrupule care-ţi alungă pacea. — Nu este de la Dumnezeu ceea ce răpeşte pacea sufletului.

   Când Dumnezeu va veni la tine, vei simţi adevărul acelor saluturi: vă dau pacea… vă las pacea… pacea să fie cu voi…, şi asta, în mijlocul necazurilor.

Obişnuieşte-te să-ţi înalţi inima la Dumnezeu, în rugăciune de mulţumire, de multe ori pe zi. — Pentru că îţi dăruie una şi alta. — Pentru că ai fost dispreţuit. — Pentru că nu ai cele de trebuinţă, sau pentru că le ai.

   Pentru că a făcut-o atât de frumoasă pe Mama sa, care este şi Mama ta. — Pentru că a creat soarele şi luna şi acel animal şi acea plantă. — Pentru că l-a făcut pe acel om cu darul vorbirii, iar pe tine te-a făcut greoi la vorbă…

   Adu-i mulţumire pentru toate, pentru că toate sunt bune.

Războiul! Războiul are o finalitate supranaturală — îmi spui —, necunoscută pentru lume: războiul a fost dat pentru noi…

   — Războiul este cea mai mare piedică pentru un drum uşor. — Dar va trebui, până la urmă, să-l iubim, aşa cum călugărul trebuie să-şi iubească penitenţele.

Aceea a fost o înfrângere, un dezastru: pentru că ai pierdut spiritul nostru. — Ştii deja că în scop supranatural, finalul (victorie? înfrângere? …ce contează!) are un singur nume: succes.

Ce-ţi pasă dacă ţi se împotriveşte lumea întreagă, cu toate puterile ei? Tu… înainte!

   — Repetă cuvintele psalmului: „Domnul e lumina mea şi mântuirea mea. De cine mă voi teme?… «Si consistant adversum me castra, non timebit cor meum» — Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme“.

E adevărat: acea persoană s-a purtat rău cu tine. — Dar tu, nu te-ai purtat şi mai rău cu Dumnezeu?

Isuse, pe oriunde ai trecut, n-a rămas nicio inimă indiferentă. - Ori eşti iubit, ori eşti duşmănit.

   Când un bărbat-apostol te urmează, împlinindu-şi datoria, aş putea să mă mir — dacă el este un alt Cristos! — că trezeşte şoapte asemănătoare, de duşmănie sau de afecţiune?

Din nou…: că au spus, că au scris… pentru… contra… cu bună şi cu mai puţin bună voinţă…: Reticenţe şi calomnii, panegirice şi ridicări în slăvi…: nerozii şi adevăruri…

   Prostule, prostănacule:! Când tu mergi direct spre ţintă, cu capul şi inima îmbătate de Dumnezeu, ce te interesează geamătul vântului sau cântecul greierului, sau mugetul, sau grohăitul, sau nechezatul?

   Şi apoi… e inevitabil: nu pretinde să pui porţi câmpului.

S-au dezlegat limbile şi ai suferit ocări care te-au rănit mai mult pentru că nu le aşteptai.

   Răspunsul tău supranatural trebuie să fie iertarea — şi chiar a cere iertare — şi să foloseşti experienţa pentru a te desprinde de făpturi.

Când vor veni suferinţa, dispreţul…, Crucea, va trebui să te gândeşti: ce sunt toate acestea faţă de ceea ce cu adevărat merit?

Suferi o mare frământare? — Treci prin greutăţi şi necazuri? Spune, foarte rar, cu nesaţ, această rugăciune puternică şi bărbătească: „Facă-se, împlinească-se, lăudată şi veşnic preamărită să fie preadreapta şi preabuna Voinţă a lui Dumnezeu asupra a toate cele. — Amin. — Amin“.

   Eu te asigur că vei dobândi pacea.