Lista numerelor

Odinioară, deoarece cunoştinţele omeneşti — ştiinţa — erau foarte limitate, părea foarte probabil ca un singur învăţat să poată construi apărarea şi apologia sfintei noastre credinţe.

   Astăzi, prin extinderea şi intensitatea ştiinţei moderne, este nevoie ca apologeţii să-şi împartă însărcinările pentru a apăra, în toate domeniile, în mod ştiinţific, Biserica.

   — Tu… nu poţi rămâne indiferent faţă de această obligaţie.

Stai liniştit dacă ai exprimat o părere justă, chiar dacă răutatea celui ce te-a ascultat îl face să se scandalizeze. — Căci scandalizarea lui este fariseică.

Stare de confuzie. — Am ştiut că rectitudinea judecăţii tale e şovăitoare. Şi ca să mă înţelegi, ţi-am scris: diavolul are faţa foarte urâtă şi, cum ştie atâtea, nu se expune să-i vedem coarnele. Nu se arată în faţă.

   — De aceea, de câte ori vine travestit în haine de nobleţe şi chiar de spiritualitate!

Planul de sfinţenie pe care ni-l cere Domnul, este determinat de aceste trei puncte:

   Sfânta intransigenţă, sfânta constrângere şi sfânta lipsă de ruşine.

Un om, un… bărbat transigent, l-ar condamna din nou la moarte pe Isus.

Un om al lui Dumnezeu, încercat în luptă, argumenta astfel: Nu fac concesii? Bineînţeles! Căci sunt convins de adevărul idealului meu. În schimb, dumneavoastră sunteţi gata să cedaţi…: vi se pare că doi şi cu doi fac trei şi jumătate? — Nu?…nici din prietenie nu cedaţi asupra unui punct atât de neînsemnat?

   Atunci înseamnă că pentru prima oară v-aţi convins că deţineţi adevărul…şi aţi trecut de partea mea.

Fii intransigent când e vorba de doctrină şi de conduită. — Dar fii blând în privinţa formei. — Drug de oţel puternic, învelit în teacă vătuită.

   Fii intransigent, dar nu fi necioplit.

Mulţi apostoli falşi, în ciuda a ceea ce sunt, fac bine masei, poporului, în virtutea doctrinei înseşi a lui Isus, pe care o predică, deşi nu o practică.

   Dar nu se compensează, cu acest bine, răul enorm şi efectiv pe care îl produc omorând suflete de conducători, de apostoli, care se îndepărtează, scârbiţi, de cei ce nu fac ceea ce îi învaţă pe ceilalţi.

   Astfel încât, cei ce nu vor să ducă o viaţă integră, nu trebuie să se aşeze niciodată în primul rând, ca şefi de grup, nici ei, nici ele.