Lista numerelor

Există 7 numere în „Drum” al căror subiect este Formarea doctrinală  → necesitate.

Căsătoria este un sacrament sfânt. Când va veni timpul să-l primeşti, cere-i îndrumătorului tău spiritual sau duhovnicului să-ţi recomande o carte folositoare. — Şi te vei pregăti mai bine să îndeplineşti cum se cuvine sarcinile căminului.

Educatorule, străduinţa de netăgăduit cu care cunoşti şi practici cea mai bună metodă pentru ca elevii tăi să dobândească ştiinţa umană, aplică-o şi pentru cunoaşterea şi practicarea ascezei creştine, singura metodă pentru ca ei şi cu tine să deveniţi mai buni.

Mâncarea cea mai delicată şi selectă, dacă o mănâncă un porc (aşa se numeşte, fără ruşine) se transformă, în cel mai bun caz, în carne de porc!

   Să fim îngeri, pentru a înnobila ideile, atunci când le asimilăm. — Dacă suntem mai puţin, oameni să fim: pentru a transforma alimentele, măcar, în musculatură nobilă şi frumoasă, sau poate în creier puternic…capabil să înţeleagă şi să-L adore pe Dumnezeu.

   Dar…, să nu fim animale, aşa cum sunt atâţia şi atâţia!

„Atât de mare influenţă are mediul înconjurător!“, mi-ai spus. — Şi a trebuit să-ţi răspund: fără îndoială. De aceea e nevoie să aveţi o asemenea formare încât să fiţi capabili, în mod firesc, să „daţi tonul” societăţii cu care convieţuiţi.

   Şi atunci, dacă ai prins acest spirit, sunt sigur că îmi vei spune, cu uimirea primilor ucenici contemplând cele dintâi miracole care se înfăptuiau prin mâinile lor în numele lui Cristos: „Avem atâta influenţă asupra mediului înconjurător!“.

Şi cum voi dobândi „formarea noastră“, şi cum voi păstra „spiritul nostru“? — Îndeplinind normele concrete pe care îndrumătorul tău spiritual ţi le-a dat şi ţi le-a explicat şi te-a făcut să le iubeşti: îndeplineşte-le şi vei fi apostol.

Dăruindu-ţi acea Istorie a vieţii lui Isus, am pus ca dedicaţie: „Să-L cauţi pe Cristos. Să-L întâlneşti pe Cristos. Să-L iubeşti pe Cristos“.

   — Sunt trei etape foarte clar delimitate. Ai încercat, cel puţin, să o trăieşti pe cea dintâi?

Noi suntem pietre, de construcţie, care se mişcă, simt, au o voinţă extrem de liberă.

   Dumnezeu însuşi este pietrarul care ne îndepărtează colţurile, potrivindu-ne, modificându-ne, după cum doreşte El, cu lovituri de ciocan şi de daltă.

   Să nu vrem să ne îndepărtăm, să nu vrem să ne ferim de Voinţa Lui, pentru că în niciun chip nu putem să evităm loviturile. — Vom suferi mai mult şi zadarnic, iar în loc de piatră şlefuită şi dispusă de clădit, vom fi o grămadă informă de pietriş, pe care lumea o va călca în picioare cu dispreţ.