Lista numerelor

Nu-i ascunde îndrumătorului tău insinuările duşmanului. Victoria dobândită după ce faci mărturisirea, îţi aduce mai mult har de la Dumnezeu. — Şi în plus, pentru a izbândi în continuare, ai acum darul sfatului şi rugăciunile părintelui tău spiritual.

Mâhnire. Frământare. Nu mă miră: este norul de praf pe care l-a ridicat căderea ta. Dar ajunge!: Oare suflarea harului nu a dus departe acest nor?

   Apoi, mâhnirea ta — dacă nu o respingi — ar putea prea bine să fie învelişul orgoliului tău. — Te credeai desăvârşit şi impecabil?

Nimic nu-i mai bun pe lume decât a fi în harul Domnului.

„Quia hic homo coepit aedificare et non potuit consummare!“ — a început să clădească şi nu a putut să termine!

   Trist comentariu, care, dacă tu nu vrei, nu se va face pe seama ta; pentru că ai toate mijloacele necesare pentru a încununa edificiul sfinţirii tale: harul lui Dumnezeu şi voinţa ta.

Lasă-ţi inima să se reverse în efuziuni de Iubire şi de recunoştinţă văzând felul în care harul lui Dumnezeu te eliberează în fiecare zi, din cursele pe care ţi le întinde duşmanul.

Curaj! Tu…poţi. — Vezi ce a făcut harul lui Dumnezeu cu acel Petru somnoros, tăgăduitor şi laş… cu acel Paul prigonitor, plin de ură şi îndărătnic?

Cere-i Domnului, cu smerenie, să-ţi sporească credinţa. — Şi apoi, cu lumini noi, vei judeca limpede deosebirile dintre cărările lumii şi drumul tău de apostol.

Nu te tulbura dacă atunci când cugeţi la minunile lumii supranaturale, simţi cealaltă voce — lăuntrică, insinuantă — a omului vechi.

   Este „trupul pieritor“, care-şi strigă drepturile pierdute… Harul îţi este îndestul: fii credincios şi vei învinge.

Fericite nefericirile vieţii pământeşti! - Sărăcie, lacrimi, ură, nedreptăţi, infamie… Pe toate le vei putea îndura în Acela ce te va întări.

Voinţa noastră, cu ajutorul harului, e atotputernică înaintea lui Dumnezeu. — Astfel, privind toate păcatele faţă de Domnul, dacă-i spunem lui Isus, cu voinţă eficientă, mergând cu tramvaiul, de exemplu: „Dumnezeul meu, aş vrea să fac tot atâtea acte de iubire şi de ispăşire, de câte ori se învârte fiecare roată a acestui vagon“, chiar în aceeaşi clipă, înaintea lui Isus, în mod real l-am iubit şi am ispăşit aşa cum ne-a fost dorinţa.

   Această „copilărie” nu este decât copilăria spirituală: este eternul dialog dintre copilul nevinovat şi tatăl nebun după fiul lui:

   — Cât mă iubeşti? Spune! — Şi micuţul silabiseşte: „Mult, de mi-li-oa-ne!“