Lista numerelor

Nu uita, fiule, că pentru tine pe pământ există doar un singur rău, de care va trebui să te temi şi să te fereşti cu ajutorul harului divin: păcatul.

Planul de sfinţenie pe care ni-l cere Domnul, este determinat de aceste trei puncte:

   Sfânta intransigenţă, sfânta constrângere şi sfânta lipsă de ruşine.

Una este sfânta lipsă de ruşine şi altceva neruşinarea lumii.

Sfânta lipsă de ruşine este o caracteristică a „vieţii copilăriei”. Pe copil nu-l frământă nimic. — Mizeriile, mizeriile lui fireşti, se pun în evidenţă simplu, chiar dacă toată lumea îl priveşte…

   Această lipsă de ruşine, transpusă în viaţa supranaturală aduce acest raţionament: laudă, dispreţ…; admiraţie, bătaie de joc…; onoare, dezonoare…; sănătate, boală…; bogăţie, sărăcie…; frumuseţe, urâţenie…

   Bine, dar ce importanţă au toate acestea?

Să râzi de ceea ce e ridicol. — Să dispreţuieşti gura lumii. Să-L vezi şi să-L simţi pe Dumnezeu în tine însuţi şi în ceea ce te înconjoară.

   Astfel vei sfârşi prin a dobândi sfânta lipsă de ruşine de care ai nevoie pentru, — ah, ce paradox —, a trăi cu delicateţea bărbatului creştin.

Dacă ai această sfântă lipsă de ruşine, ce-ţi pasă de „ce s-a spus” sau de „ce se va spune”?

Ce-ţi pasă dacă ţi se împotriveşte lumea întreagă, cu toate puterile ei? Tu… înainte!

   — Repetă cuvintele psalmului: „Domnul e lumina mea şi mântuirea mea. De cine mă voi teme?… «Si consistant adversum me castra, non timebit cor meum» — Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme“.

„Adevărul este că nu trebuie să fii vreun erou — îmi mărturiseşti — pentru ca, fără extravaganţe şi nici gogomănii, să ştii a te izola atât cât este nevoie, după caz… şi să stărui“. — Şi adaugi: „Atâta timp cât împlinesc normele pe care mi le-a dat, nu mă preocupă intrigile şi bazaconiile din jur; ceea ce m-ar speria este să-mi fie frică de asemenea micimi“. — Minunat.