Lista numerelor

Cauţi compania prietenilor care cu conversaţia şi afecţiunea lor, cu apropierea lor, îţi uşurează exilul acestei lumi… cu toate că prietenii, uneori, trădează. — Nu cred că e rău ceea ce faci.

   Dar… de ce nu cultivi în fiecare zi, cu mai mare intensitate, compania, conversaţia cu Marele Prieten, care nu trădează niciodată?

S-a făcut atât de mic — vezi: un Prunc! — Ca să te poţi apropia de El cu încredere.

M-ai făcut să râd cu rugăciunea ta… nerăbdătoare. — Îi spuneai: „Nu vreau să îmbătrânesc, Isuse… E mult de aşteptat pentru a te vedea! Poate că atunci nu voi avea o inimă aprinsă în flăcări așa cum o am acum. La bătrâneţe cred că va fi târziu. Acum, unirea mea ar fi mai graţioasă, căci Te iubesc cu o iubire de adolescent.“

„Minute de reculegere“ — Lăsaţi-le pentru cei ce au inima uscată.

   Noi, catolicii, fii ai lui Dumnezeu, vorbim cu Tatăl nostru care este în ceruri.

Nu-ţi fie teamă să-l chemi pe Domnul pe nume — Isus — şi să-i spui că îl iubeşti.

Nu-i cere lui Isus iertare numai pentru vinovăţiile tale: nu-L iubi doar cu o inimă…

   Spală toate insultele care I s-au adus, I se aduc şi I se vor aduce… iubeşte-L cu toată puterea tuturor inimilor tuturor oamenilor care L-au iubit cel mai mult.

   Fii îndrăzneţ: spune-I că eşti mai nebun după El decât Maria Magdalena, decât Tereza şi Tereza cea Mică… mai nebun decât Augustin şi Dominic şi Francisc, decât Ignaţiu şi Xaveriu.

Fii şi mai îndrăzneţ şi când ai nevoie de ceva, pornind mereu de la „Fiat“, nu cere: spune „Isus, vreau asta sau cealaltă“, căci aşa cer copiii.

Rugăciunea voastră să fie bărbătească. A fi copil nu înseamnă a fi molatic.

Eşti distrat în timpul rugăciunii. — Caută să eviţi distracţiile, dar nu fii îngrijorat dacă, în pofida a toate, continui să fii distrat.

   Nu vezi cum, în viaţa obişnuită, până şi copiii cei mai cuminţi se amuză şi se distrează cu ceea ce îi înconjoară fără să asculte de multe ori ce le spune tatăl? — Asta nu înseamnă lipsă de iubire, nici de respect: e mizeria și micimea caracteristică copilului.

   Deci, iată: tu eşti un copil înaintea lui Dumnezeu.

Ce lucru bun e să fii copil! — Când un om solicită o favoare, e nevoie să-şi însoţească cererea cu o listă a meritelor sale.

   Când cel care cere e un copilaş — cum copiii nu au merite — , e de ajuns să spună: eu sunt fiul lui cutare.

   O, Doamne! — spune-I din toată inima! —, eu sunt… fiu al lui Dumnezeu!

Ai asistat la felul în care mulţumesc copiii? — Imită-i, spunând, cum îi spun şi ei lui Isus, la bine şi la rău: „Ce bun eşti! Ce bun!…“

   Enunţul acesta, bine simţit, este drum de copilărie, care te va conduce la pace, cu greutate şi măsură în râs şi lacrimi şi fără greutate şi fără măsură în Iubire.

Munca îţi copleşeşte trupul şi nu te poţi ruga. Te afli mereu în prezenţa Tatălui tău. Dacă nu-I vorbeşti, priveşte-L din când în când ca copil micuţ… şi El îţi va surâde.