Lista numerelor

Nu te învingi, nu eşti mortificat, pentru că eşti trufaş. — Zici că duci o viaţă de pocăinţă? Nu uita că trufia e compatibilă cu chinuri… — Mai multe argumente: mâhnirea ta, după fiecare cădere, după fiecare lipsă de generozitate, este durere sau necazul de a te vedea atât de mic şi de neputincios? — Cât de departe eşti de Isus, dacă nu eşti smerit…, chiar dacă mortificările tale fac să înflorească zilnic noi trandafiri!

Îngroapă prin pocăinţă, în săpătura adâncă pe care o va deschide umilinţa ta, neglijenţele, ofensele şi păcatele tale. — La fel îngroapă ţăranul, la picioarele copacului care le-a produs, fructe putrezite, vreascuri şi frunze trecute. — Şi ceea ce era sterp, mai mult, ceea ce era dăunător, contribuie eficient la o nouă rodnicie.

   Învaţă să scoţi, din căderi un imbold: din moarte, viaţă.

Acest Cristos, pe care îl vezi tu, nu este Isus. — Ar fi, poate, trista icoană pe care o pot compune ochii tăi tulburi… — Purifică-te. Limpezeşte-ţi privirea cu umilinţă şi pocăinţă. Apoi… nu-ţi vor lipsi luminile curate ale iubirii. Şi vei avea o viziune desăvârşită. Chipul ce-l vei vedea va fi cu adevărat al Lui: El!

Isus suferă pentru a împlini voinţa Tatălui… Şi tu, care vrei de asemenea să împlineşti preasfânta voinţă a lui Dumnezeu, urmând paşii Învăţătorului, vei putea să te plângi dacă întâlneşti, ca tovarăş de drum, suferinţa?

Motive pentru pocăinţă?: Ispăşire, îndreptare, cerere, mulţumire, cale de a progresa…: pentru tine, pentru mine, pentru ceilalţi, pentru familia ta, pentru ţara ta, pentru Biserică… Şi pentru o mie de alte motive.

Nu dori să fii mare. — Copil, întotdeauna copil, chiar dacă mori de bătrâneţe. — Când un copil se împiedică şi cade, nimeni nu e surprins…: tatăl lui se grăbeşte să-l ridice.

   Când cel ce se împiedică şi cade e adult, prima reacţie e de a râde. — Uneori, după ce trece această primă ieşire, ridicolul face loc milei. — Dar cei mari trebuie să se ridice singuri.

   Trista ta experienţă cotidiană e plină de piedici şi de căderi. Ce s-ar întâmpla cu tine dacă nu ai deveni pe zi ce trece mai copil?

   Nu dori să fii mare. — Copil, iar de te împiedici, te va ridica mâna Tatălui tău Dumnezeu.

Eşti plin de mizerii. — Pe zi ce trece, le vezi mai desluşit. — Dar să nu te sperie. — El ştie bine că nu poţi da roade mai multe.

   Din pricina căderilor tale fără de voie — căderi de copil — Dumnezeu Tatăl va avea mai mare grijă, iar Maria, Maica ta, nu te va lăsa din mâna ei iubitoare: profită şi, când zilnic Domnul te ridică de la pământ, îmbrăţişează-L cu toate puterile şi pune-ţi capul mizerabil pe pieptul Lui deschis, pentru ca bătăile preaprietenoasei Sale Inimi, până la urmă să te „înnebunească“.

Când un suflet de copil îi arată Domnului dorinţa de a fi iertat, trebuie să fie sigur că va vedea repede împlinită această dorinţă: Isus va smulge din suflet trena imundă, care se târăşte prin mizeriile trecute; îl va uşura de povara moartă, rămăşiţă a tuturor necurăţiilor, care-l leagă de pământ; va arunca departe de copil tot balastul pământesc al inimii sale pentru a urca până la Maiestatea lui Dumnezeu, spre a se topi în văpaia vie a Iubirii, care este El.