Lista numerelor

Există 2 numere în «Convorbiri cu Mons. Escrivá de Balaguer», al căror subiect Institute seculare .

Aţi dori să ne explicaţi misiunea principală şi obiectivele Opus Dei? Pe ce precedente v-aţi fundamentat ideile despre această Asociaţie? Sau Opus Dei este ceva unic, cu totul nou în cadrul Bisericii şi al Creştinătăţii? Poate fi comparată cu ordinele religioase şi cu institutele seculare ori cu asociaţiile catolice de genul, de ex., celor numite Holy Name Society, Cavalerii lui Columb, Christopher Movement etcetera?

Opus Dei îşi propune să promoveze printre persoane din toate clasele societăţii dorinţa de perfecţiune creştină în mijlocul lumii. Cu alte cuvinte, Opus Dei îşi propune să ajute persoanele care trăiesc în societate – omul obişnuit, omul de pe stradă -, să ducă o viaţă cu desăvârşire creştină, fără să-şi schimbe traiul normal, nici munca de zi cu zi şi nici speranţele şi năzuinţele.

De aceea se poate spune, cu cuvintele pe care le-am scris acum mulţi ani, că Opus Dei este veche precum Evanghelia şi nouă precum Evanghelia. Aceasta înseamnă să li se amintească creştinilor cuvintele minunate din Geneză: Dumnezeu a creat omul ca să muncească. Să li se amintească de pilda lui Cristos, care şi-a petrecut aproape toată viaţa pământească muncind ca meşteşugar într-un sat. Munca nu este doar una din cele mai nobile valori umane şi mijlocul prin care oamenii trebuie să contribuie la progresul societăţii, ci este şi cale de sfinţire.

Cu ce alte organizaţii am putea compara Opus Dei? Nu este uşor să găsim un răspuns, căci, încercând să comparăm între ele organizaţii care urmăresc ţeluri spirituale, riscăm să rămânem la trăsături externe sau la denumiri juridice, uitând ceea ce este cel mai important: spiritul care dă viaţă şi raţiune de a fi oricărei lucrări.

Mă voi mulţumi să spun că, având în vedere cele menţionate de dumneavoastră, Opus Dei este foarte departe de ordinele religioase şi de institutele seculare şi mai aproape de instituţii ca Holy Name Society.

Opus Dei este o organizaţie internaţională de laici, din care fac parte şi preoţi seculari (o minoritate redusă în comparaţie cu numărul total al membrilor). Membrii săi sunt persoane care trăiesc în societate, unde îşi exercită profesia sau meseria. Ei nu apelează la Opus Dei pentru a-şi abandona munca, ci dimpotrivă, pentru a afla un ajutor spiritual spre a-şi sfinţi munca lor obişnuită, transformând-o totodată într-un mijloc de a se sfinţi pe sine sau de a-i ajuta pe ceilalţi să se sfinţească. Ei nu-şi schimbă starea – continuă să fie celibatari, căsătoriţi, văduvi sau preoţi -, ci încearcă să-l slujească pe Domnul şi să-şi ajute semenii din propria lor condiţie. Opus Dei nu este interesată de voturi şi promisiuni; ceea ce le cere membrilor săi este ca, în pofida neajunsurilor şi greşelilor proprii oricărei vieţi, să se străduiască să practice virtuţile omeneşti şi creştine, ştiind că sunt fii ai lui Dumnezeu.

Dacă ar fi să facem o comparaţie, modalitatea cea mai uşoară de a înţelege Opus Dei este să ne gândim la viaţa primilor creştini. Aceştia îşi trăiau plenar vocaţia creştină; căutau cu hotărâre perfecţiunea pentru care erau meniţi prin actul, simplu şi sublim, al Botezului. Nu se deosebeau ca înfăţişare de ceilalţi cetăţeni. Membrii Opus Dei sunt persoane normale; fac o muncă obişnuită; trăiesc în mijlocul lumii în calitatea pe care o au: aceea de cetăţeni creştini care doresc să răspundă, în întregime, exigenţelor credinţei lor.

Îngăduiţi-mi să insist în privinţa problemei Institutelor seculare. Am citit un studiu al unui cunoscut specialist în drept canonic, Dr. Julián Herranz, în care se afirmă că unele dintre aceste institute sunt secrete şi că multe altele se identifică cu ordinele religioase – folosind rasă, abandonând munca profesională pentru a se dedica aceloraşi scopuri precum călugării etc. -, până într-atât încât membrii săi nu văd niciun inconvenient în a se considera ei înşişi călugări. Ce credeţi cu privire la această temă?

Lucrarea despre Institutele seculare la care vă referiţi a avut într-adevăr o amplă difuzare printre specialişti. Dr. Herranz exprimă o teză bine documentată, asumându-şi personal responsabilitatea; despre concluziile acestei lucrări prefer să nu vorbesc.

Trebuie să vă spun doar că acest fel de a proceda nu are nimic a face cu Opus Dei, care nu este nici secretă şi nu este în niciun caz comparabilă, nici prin munca şi nici prin viaţa membrilor săi, cu călugării, pentru că membrii Opus Dei sunt, cum tocmai v-am spus, cetăţeni obişnuiţi, egali cu ceilalţi cetăţeni, care exercită liber toate profesiunile şi toate muncile omeneşti cinstite 1.

Referințe la Sfânta Scriptură
Note
1

Mons. Escrivá de Balaguer a arătat în repetate rânduri că Opus Dei, de fapt, nu era un Institut Secular, şi nici nu era o asociaţie comună de credincioşi. Deşi în 1947 Opus Dei a fost declarată Institut Secular, drept soluţia juridică cea mai puţin neadecvată pentru Opus Dei în cadrul normelor juridice în vigoare pe atunci în Biserică, Mons. Escrivá de Balaguer se gândise, încă cu mulţi ani înainte, că situaţia juridică definitivă a Opus Dei se afla între structurile seculare de jurisdicţie personală, cum este cazul Prelaturilor personale.