Lista numerelor

„Nam, et si ambulavero in medio umbrae mortis, non timebo mala“. — Chiar dacă aș merge prin umbrele morții, nu aș simți nicio o teamă. Nici slăbiciunile mele, nici slăbiciunile dușmanului nu trebuie să mă preocupe, „quoniam tu mecum es“ — pentru că Domnul este cu mine.

Dacă ești fidel vei merita titlul de învingător.

— Iar în viața ta, chiar învins în unele bătălii, nu vei cunoaște înfrângerea. Nu vor fi nereușite — poți fi convins de aceasta — dacă vei acționa cu bune intenții și cu grijă de a împlini voia lui Dumnezeu.

— Și atunci, fie că reușești sau nu, vei vedea că vei triumfa mereu, pentru că îți vei fi făcut lucrarea cu Dragoste.

Lupta ta lăuntrică se duce de obicei contra a o mulțime de lucruri mici; când vei simți dorința să fii neîncetat plăcut lui Dumnezeu — nimic nu va fi în zadar, te asigur!

Aștepți victoria, sfârșitul luptei… Dar iată că ea se face așteptată!

— Mulțumește-I totuși Domnului ca și cum ți-ai fi atins deja scopul; oferă-I nerăbdarea ta: „vir fidelis loquetur victoriam“ — plin de bucurie, omul credincios va cânta victoria.

Încearcă să fii asemeni Sfintei Fecioare: numai recunoscându-ne întru totul propriul neant vom avea preț în ochii Creatorului.

Lucrează cu umilință, adică bizuindu-te mai întâi pe binecuvântările lui Dumnezeu care nu vor putea să-ți lipsească; apoi pe dorințele tale bune, pe planurile tale de lucru; și în sfârșit, pe dificultățile ce le vei întâlni. Fără să uiți că printre aceste dificultăți trebuie să incluzi mereu lipsa ta de sfințenie.

— Vei ajunge bun instrument dacă vei lupta zilnic ca să devii mai bun.

Veghează cu iubire asupra sfintei tale purități… căci o scânteie se stinge mai ușor decât un incendiu. Dar toată silința umană, chiar însoțită de aceste arme necesare, care sunt mortificarea, ciliciul și postul, au într-adevăr puțină valoare fără Tine, Doamne!

Recurge la Maria, blânda Fecioară, Maica lui Dumnezeu și a noastră, încredințându-i puritatea sufletului și a trupului tuturor. Spune-i că vrei s-o invoci (și că vrei ca să fie mereu invocată), ca să învingi în ceasurile rele — sau în cele bune, chiar în clipele foarte bune — ale luptei noastre împotriva celor care dispută condiția noastră de copii ai lui Dumnezeu.

Roagă-te Sfintei Maria și destăinuiește-i: O, Maică Preacurată, ca să trăiesc idealul pe care Dumnezeu l-a pus în inima mea am nevoie să-mi iau izvorul… foarte sus, foarte sus!

Nu este îndeajuns să te desprinzi, cu ajutorul divin, de lucrurile din lumea aceasta, știind că ele nu sunt decât țărână. Trebuie să mergi mai departe: chiar dacă pui universul tot ca o grămadă sub picioarele tale, ca să fii mai aproape de Cer… nici aceasta nu este de ajuns.

Trebuie să zbori, fără să te sprijini pe nimic din această lume, atent la glasul și la suflul Duhului. — Dar, îmi spui tu, aripile mele sunt pătate! Pe ele este un glod învechit, murdar, lipicios…

Dar am insistat pe lângă tine: cere ajutor de la Sfânta Fecioară. Spune-i din nou: Preasfântă Maică, abia de pot să zbor mai sus, căci mă atrage pământul, asemenea unui magnet blestemat! — Preabună Maică, numai Tu poți să faci ca sufletul meu să se avânte într-un zbor definitiv și glorios, care își are sfârșitul în Inima lui Dumnezeu.

— Ai încredere, căci Ea te ascultă.