Lista numerelor
Tu trebuie să ai măsura, forţa, simţul răspunderii pe care cea mai mare parte a oamenilor n-o capătă decât după mulţi ani, odată cu vârsta. Chiar tânăr fiind vei obţine toate acestea dacă simţul divin propriu unui fiu al lui Dumnezeu rămâne viu în tine; într-adevăr, el îţi va da, mai mult decât persoanelor vârstnice, calităţile necesare pentru a duce la bun sfârşit munca ta de apostol.
Prin viața ta de pietate vei căpăta obișnuință de a practica virtuțiile care sunt cele ale condiției tale de fiu al lui Dumnezeu, de creștin.
— Și, cu aceste virtuți, vei dobândi toată gama de valori spirituale, care par mici, dar care în realitate sunt mari; pietre prețioase ce strălucesc și pe care trebuie să le culegem pe cale pentru a le așeza la picioarele tronului lui Dumnezeu, în slujba oamenilor: simplitatea, bucuria, cinstea, pacea, micile renunțări, serviciile ce trec neobservate, împlinirea conștiincioasă a datoriei, amabilitatea…
Nu te lăsa pe panta facilității! Nu aștepta Anul Nou ca să iei hotărâri. Toate zilele anului sunt bune spre a lua hotărâri bune. „Hodie, nunc!“ — Astăzi și acum!
Sunt niște bieți defetiști cei care așteaptă Anul Nou ca să înceapă… pentru că, de altfel, în cele din urmă, nu încep absolut nimic!
Dezvoltă-ți calitățile în ceea ce au ele mai nobil și mai uman. Ele pot să fie începutul edificiului sfințirii tale. În același timp, după cum ți-am mai spus și altădată, amintește-ți că trebuie „să arzi“ totul când intri în slujba lui Dumnezeu. Totul, și dacă trebuie chiar și „ce-o să se spună“, chiar ceea ce se cheamă buna reputație.
Lucrează cu bucurie, cu pace, în prezența lui Dumnezeu.
— Astfel vei realiza îndatorirea ce-ți revine și o vei face, în plus, cu bun simț: vei merge până la capăt chiar dacă te va cuprinde osteneala; o vei duce la bun sfârșit…, iar lucrările tale vor fi plăcute lui Dumnezeu.
Am suferit de condescendența — transigența și intransigența — acestui om foarte atotștiutor și foarte sfânt când spunea: cu toate mă obișnuiesc în afară de ofensa pe care i-aș putea-o aduce lui Dumnezeu.
Doamne, Îl asigurai tu, îmi place să fiu recunoscător, vreau să fiu mereu astfel, și față de toți.
— Ei bine, iată: nu ești o piatră…, nici un erete…, nici un catâr. Nu ești dintre ființele care-și au sfârșitul aici, pe lumea aceasta. Căci Dumnezeu a vrut să facă din tine un bărbat sau o femeie — unul din copiii săi — … și te iubește „in caritate perpetua“ — cu o iubire veșnica.
— Tu, care vrei să fii recunoscător, vei face o excepție pentru Domnul? — Fă deci astfel încât să țâșnească impetuos din inima ta o rugăciune de mulțumire zilnică.
M-ai auzit adesea vorbind de apostolatul „ad fidem“. Nu mi-am schimbat părerea; ce minunat câmp de lucru ne așteaptă în lumea întreagă cu cei care nu cunosc adevărata credință, dar care totuși sunt nobili, generoși și plini de voie bună.
Document tipărit din https://escriva.org/ro/book-subject/forja/38573/ (08.05.2024)