Lista numerelor

Te-ai hotărât mai mult din chibzuinţă decât din înflăcărare şi entuziasm. Deși ai fi vrut să îl ai, nu a fost loc pentru sentiment: te-ai dăruit, după ce te-ai convins că Dumnezeu o voia.

Şi, din acea clipă, nu ai mai „simţit” nicio îndoială serioasă; ci, dimpotrivă, o bucurie liniştită, senină, care câteodată devine năvalnică. Astfel răsplăteşte Dumnezeu cutezanţele Iubirii.

Pentru a ajunge la fericire nu este nevoie de o viață ușoară, ci de o inimă plină de dragoste.

După douăzeci de secole, trebuie să proclamăm cu o deplină siguranţă faptul că Isus Cristos nu a pierdut nimic din forţa Sa răscumpărătoare, singura care satisface, din plin, aspiraţiile inimii omeneşti. – Începe prin a grava acest adevăr în inima ta, căci va fi mereu neliniştită – cum a scris Sfântul Augustin – atâta timp cât nu o vei pune în întregime în Dumnezeu.

A iubi înseamnă… a nutri un singur gând, a trăi pentru persoana iubită, a nu-ți mai aparţine, a te supune, fericit şi liber, cu sufletul şi cu inima, unei voinţe care este a altcuiva… şi a ta, în acelaşi timp.

Tu nu-L iubeşti încă pe Domnul aşa cum avarul îşi iubeşte bogăţiile, cum o mamă îşi iubeşte copilul… te preocupi încă prea mult de tine însuţi şi de micimile tale. Cu toate acestea, observi că Isus a devenit deja indispensabil în viața ta…

– Ei, bine, de îndată ce vei răspunde întru totul chemării Lui, El va deveni indispensabil în orice acţiune a ta.

Strigă foarte tare, căci acest strigăt este nebunia unui îndrăgostit: Doamne, cu toate că Te iubesc… să nu Te încrezi în mine. Leagă-mă de Tine în fiecare zi și mai mult!

Să nu te îndoieşti: inima a fost creată ca să iubească. Să-L punem, deci, pe Domnul Nostru Isus Cristos în toate iubirile noastre. Dacă nu, inima goală se răzbună şi se umple cu josniciile cele mai mizerabile.

Există o inimă mai omenească decât aceea a unei creaturi care revarsă un simţ supranatural? Gândeşte-te la Maria, cea plină de har, Fiica lui Dumnezeu Tatăl, Mama lui Dumnezeu Fiul, Mireasa Dumnezeului Duh Sfânt; în inima ei este loc pentru întreaga umanitate, fără diferenţe şi discriminări. – Fiecare este pentru ea un copil, o copilă.

Când inima lor este foarte mică, oamenii par că-şi păstrează năzuințele într-un biet sertar uitat.

Faţă de cei din jurul tău, tu trebuie să te comporți, zilnic, cu multă înțelegere, cu multă afecțiune, împreună cu – bineînțeles – toată energia necesară; dacă nu, înțelegerea și afecțiunea se transformă în complicitate și în egoism.

Acest bun prieten spunea – şi umilinţa lui nu era prefăcută: „nu a trebuit să învăţ să iert, căci Domnul m-a învăţat să iubesc”.

A ierta: a ierta din tot sufletul şi fără nici cea mai mică urmă de pizmă. Atitudine întotdeauna magnifică şi rodnică.

– Aceasta a fost atitudinea lui Cristos, când a fost ţintuit pe Cruce: „Tată, iartă-le lor, pentru că nu ştiu ce fac”; și de acolo a venit salvarea ta şi a mea.

Te simţi depozitarul binelui şi al adevărului absolut şi, în consecinţă, învestit cu un titlu personal sau cu un drept de a dezrădăcina răul, cu orice preţ?

– Astfel, nu vei rezolva nimic: nu vei reuşi decât prin Dragoste şi cu Dragoste; aminteşte-ţi că Dragostea te-a iertat şi că îţi iartă multe lucruri.

Iubește-i pe cei buni, pentru că Îl iubesc pe Cristos. – Şi iubeşte-i şi pe cei care nu-L iubesc, pentru că au această nefericire… şi, mai ales, pentru că El îi iubeşte şi pe unii, şi pe ceilalți.

Oamenii din acele ținuturi – atât de îndepărtate de Dumnezeu, atât de dezorientate – ți-au amintit cuvintele Învăţătorului: „Sunt ca niște oi fără păstor”.

– Și ai simțit că și inima ta se umple de compasiune… Hotărăște-te ca, din locul pe care îl ocupi, să îți dai viața ca jertfă pentru toți.

Săracii – spunea un prieten al nostru – sunt cea mai bună carte a mea de spiritualitate şi principalul motiv al rugăciunilor mele. Săracii mă dor, şi Cristos mă doare prin ei. Şi, pentru că mă doare, înțeleg că Îl iubesc şi că îi iubesc.

Dacă aşezi dragostea de Dumnezeu în centrul prieteniei, această afecțiune se purifică, creşte, se spiritualizează; pentru că se ard zgura, punctele de vedere egoiste, consideraţiile prea carnale. Nu uita: iubirea de Dumnezeu rânduieşte mai bine afecțiunile noastre, le face mai pure, fără să le diminueze.

Eşti într-o stare care îţi arde inima: Isus s-a apropiat de tine, când nu erai decât un nenorocit de lepros. Până atunci, cultivai o singură calitate bună: un interes generos pentru ceilalți. După această întâlnire, ai căpătat harul de a-L vedea pe Isus în ei, te-ai îndrăgostit de El şi, acum, Îl iubeşti în ei…, și ți se pare puțin lucru – câtă dreptate ai! –altruismul care te împingea, altă dată, să faci unele servicii aproapelui.

Obișnuiește-te să îți pui biata ta inimă în Dulcea Inimă Neprihănită a Mariei, pentru ca Ea să o purifice de toată zgura şi să te conducă la Preasfânta şi Milostiva Inimă a lui Isus.