Lista numerelor

Acum este limpede, atât de limpede pentru mine că „sfânta neruşinare” îşi are rădăcini adânci în Evanghelie: îndeplineşte voinţa lui Dumnezeu… şi aminteşte-ţi de Isus cel defăimat, de Isus acoperit de scuipat şi pălmuit, de Isus târât în faţa tribunalelor oamenilor… şi de Isus care tace! O hotărâre: să îți pleci capul în faţa batjocurilor şi – știind umilinţele care cu siguranță vor veni – să continui însărcinarea divină pe care Dragostea Milostivă a Domnului Nostru ne-a încredinţat-o.

Este inutil să încerci să mulțumești pe toată lumea. Nemulţumiţi, oameni care protestează vor fi întotdeauna. Gândeşte-te la ce spune înţelepciunea populară: „Când le merge bine oilor, le merge rău lupilor”.

Greutăţile te-au făcut neîncrezător şi ai devenit „prudent, moderat şi obiectiv”.

– Aminteşte-ţi că ai dispreţuit întotdeauna aceste cuvinte, atunci când sunt sinonimul laşităţii, nevolniciei şi comodității.

M-ai asigurat că vrei să lupţi neîncetat. Şi acum mi te întorci abătut.

Vezi, chiar din punct de vedere omenesc nu este bine să primeşti lucrurile gata făcute, fără piedici. Trebuie neapărat să pui și tu ceva – mult! – de la tine. Dacă nu, cum vei deveni oare sfânt?

I-ai cerut Domnului să te facă să suferi puţin pentru El. Dar apoi, când vine încercarea în forma ei atât de omenească, atât de normală – dificultăţi şi probleme familiale…, sau acele o mie de nimicuri ale vieţii obișnuite – ți-e greu să Îl afli pe Cristos în spatele lor. – Deschide-ţi, cu supunere, mâinile acestor cuie…. şi durerea ta va deveni bucurie.

Multe probleme se rezolvă imediat. Altele, nu atât de repede. Dar toate se vor rezolva, dacă suntem fideli: dacă ascultăm, dacă facem ceea ce ni s-a cerut

Crezi că ceilalţi nu au avut niciodată 20 de ani? Crezi că nu au fost niciodată controlați de familia lor, când erau minori? Crezi că au fost cruțați de problemele – mai mici sau nu chiar atât de mici – de care te lovești?... Ei, bine, nu! Au trecut prin aceleaşi situaţii prin care treci şi tu, acum; ceea ce i-a făcut să se maturizeze – cu ajutorul harului –, strivindu-și eul cu perseverență generoasă, cedând acolo unde se putea ceda, şi rămânând loaiali, fără aroganță și fără să rănească – cu umilință senină – , atunci când nu se putea ceda.