Lista numerelor

„Acesta este Trupul meu…” şi Isus s-a jertfit, ascunzându-se sub aparența pâinii. Acum este acolo, cu Carnea şi cu Sângele Său, cu Sufletul şi cu Dumnezeirea Sa; la fel ca în ziua când Toma a pus degetele pe Rănile glorioase.

Cu toate acestea, în atâtea ocazii, tu treci fără ca măcar să schiţezi un scurt salut, de simplă bună cuviinţă, așa cum o saluți pe oricare dintre cunoştinţele tale, pe care o întâlneşti pe stradă.

– Ai mai puțină credință decât Toma!

Dacă, pentru a te elibera, ar fi trimis la închisoare unul dintre prietenii tăi intimi, nu ai căuta să-l vizitezi, să vorbeşti un pic cu el, să-i duci mici daruri, căldura prieteniei, o consolare?… Şi, dacă această conversaţie cu prizonierul ar avea loc pentru a te salva pe tine de ceva rău şi a-ţi face un bine… l-ai abandona? Şi dacă, în locul unui prieten, ar fi vorba chiar de propriul tău tată sau de fratele tău?

– Atunci!

Isus a rămas în Sfânta Ostie pentru noi! Pentru a rămâne alături de noi, pentru a ne susţine, pentru a ne conduce. – Iar dragostea nu se plăteşte decât cu dragoste.

– Atunci, cum să nu mergem zilnic la Tabernacol, chiar și doar pentru câteva minute, pentru a-L saluta şi a-I aduce dragostea noastră de copii şi fraţi?

Ai observat această scenă? – De un sergent oarecare, un gradat de rang mic, se apropie un recrut, cu ţinută impunătoare şi de o calitate mai bună decât a ofițerilor; şi unul nu se dă îndărăt să salute, nici celălalt, să răspundă.

Meditează profund asupra contrastului. – Din acest Tabernacol al Bisericii, Cristos – Dumnezeu perfect, Om perfect –, care a murit pentru tine pe Cruce, şi care-ţi dă toate bunurile de care ai nevoie…, se apropie de tine, iar tu treci fără a-I da atenţie.

Ai început prin a-I face câte o vizită zilnic… iată, de ce nu mă mir că-mi spui: încep să iubesc la nebunie lumina Tabernacolului.

Să nu treacă nici o zi fără ca să spui „Isus, te iubesc!” şi fără o comuniune spirituală – cel puțin –, ca reparație pentru toate profanările și sacrilegiile pe care El le îndură pentru a fi cu noi.

Oare, nu-i saluţi, nu-i tratezi cu cordialitate pe cei pe care-i iubeşti? – Atunci, tu și eu o să-I salutăm – de multe ori pe zi – pe Isus, pe Maria şi pe Iosif, şi pe Îngerul nostru păzitor.

Să ai o devoțiune intensă față de Mama Noastră. Ea ştie să răspundă, cu atâta delicateţe, darurilor pe care i le facem.

–Mai mult, dacă spui zilnic Sfântul Rozariu, în spirit de credinţă şi de dragoste, Preasfânta Fecioară se va însărcina să te conducă foarte departe pe drumul Fiului Său.

Fără ajutorul Maicii Domnului, cum am putea să rezistăm în lupta noastră zilnică? – Acest ajutor, îl cauţi tu, oare, mereu?

Îngerul Păzitor ne însoțește totdeauna, ca martor de excepție. El va fi acela care, în ceasul judecăţii tale individuale, va aminti de faptele bune pe care le-ai făcut pentru Domnul Nostru, de-a lungul vieţi tale. Mai mult: când te vei simţi pierdut în faţa acuzaţiilor cumplite ale duşmanului, Îngerul tău va prezenta imboldurile intime – pe care tu, poate, le-ai şi uitat –, acele dovezi de dragoste, pe care le-ai dat lui Dumnezeu Tatăl, lui Dumnezeu Fiul, lui Dumnezeu Duhul Sfânt.

De aceea, nu uita niciodată de Îngerul tău Păzitor, şi acest Prinţ al Cerului nu te va părăsi, nici acum, nici în momentul decisiv.

Împărtăşaniile tale erau foarte reci: dădeai puţină atenţie Domnului; te lăsai distras de orice fleac… – Dar, de când te gândeşti – în acest dialog intim al tău cu Dumnezeu – că sunt prezenți Îngerii, atitudinea ta s-a schimbat…: „să nu mă vadă așa!”, îţi spui tu…

– Şi iată cum, cu puterea a „ce se va spune” – de data aceasta, într-un sens bun –, ai înaintat puţin către Dragoste.

Când vezi că inima ta e seacă şi că nu ştii ce să spui, recurge cu încredere la Sfânta Fecioară. Spune-i: Maica Mea Neprihănită, mijlocește pentru mine!

Dacă o invoci cu credinţă, Ea te va face să te bucuri – în plină uscăciune – de apropierea de Dumnezeu.