Lista numerelor

Dacă imaginaţia ta clocoteşte în jurul a tine însuți, dă naştere la situaţii iluzorii, idei care, în mod normal, nu sunt compatibile cu drumul tău, care te distrag, te răcesc şi te îndepărtează de Dumnezeu. Aceasta este vanitate.

Dacă imaginaţia ta se învârtește în jurul celorlalți, cazi cu ușurință în păcatul de a judeca, atunci când nu aceasta este sarcina ta, şi interpretezi într-un mod răutăcios şi puţin obiectiv comportamentul lor. Acestea sunt judecăţi temerare.

Dacă imaginaţia ta planează asupra propriilor tale talente şi a modului tău de a vorbi sau asupra admiraţiei pe care o trezeşti în ceilalţi, te expui să-ţi pierzi corectitudinea intenției şi să faci loc orgoliului.

În general, a da frâu liber imaginaţiei este o pierdere de timp. Şi mai mult, dacă nu o stăpâneşti, imaginația deschide calea unui întreg șir de tentaţii voluntare.

– Nu întrerupe în nicio zi mortificarea ta interioară!

Sunt în viaţa ta două elemente care nu se potrivesc: capul și sentimentul.

Inteligența – luminată de credință – îţi arată clar nu numai drumul, ci şi diferenţa dintre moduleroic și cel stupid de a-l parcurge. Mai ales, te aşază în faţa măreţiei şi frumuseţii divine ale lucrărilor pe care Sfânta Treime le încredinţează mâinilor noastre.

Sentimentul, în schimb, se leagă de tot ceea ce dispreţuieşti, chiar și atunci când îl consideri demn de dispreț. Este ca şi cum o mie de fleacuri pândesc cea mai mică ocazie și de îndată ce – din cauza oboselii fizice sau a pierderii viziunii supranaturale – sărmana ta voinţă slăbeşte, aceste nimicuri se acumulează și se agită în imaginaţia ta până când formează un munte care te apasă şi te descurajează: greutăţile muncii; împotrivirea față de ascultare; lipsa de mijloace; mirajul unei vieţi uşoare; tentaţii mici şi mari, respingătoare; puseuri de sensibilitate; oboseala; gustul amar al mediocrităţii spirituale… Şi, câteodată, şi teama: teama pentru că ştii că Dumnezeu vrea ca tu să fii sfânt şi nu eşti.

Îngăduie-mi să-ţi vorbesc fără menajamente. Ai prea multe „motive” să îți întorci spatele şi îţi lipseşte îndrăzneala de a răspunde harului pe care El ţi l-a acordat, căci te-a chemat ca să fii un alt Cristos, «ipse Christus» – Cristos însuşi. Ai uitat mustrarea pe care Domnul Nostru i-a adresat-o Apostolului: „harul meu îţi este de ajuns”, care este o confirmarea faptului că dacă vrei, poţi.

Recuperează timpul pe care l-ai pierdut culcându-te pe laurii mulțumirii de sine, considerându-te o persoană bună, ca și cum era suficient să mergi încet, fără să furi sau să omori.

Accelerează ritmul în pietate și în muncă: mai ai încă atâta drum de străbătut; înţelege-te bine cu toţi, și cu cei care te deranjează şi străduiește-te să-i iubeşti – pentru a-i sluji! – pe cei pe care odinioară îi dispreţuiai.