Lista numerelor

Nu este adevărat că există o opoziție între a fi un bun catolic şi a servi cu fidelitate societatea civilă. Așa cum nu au de ce să intre în conflict Biserica şi Statul, în exerciţiul legitim al autorităţii fiecăruia, în vederea misiunii pe care Dumnezeu le-a încredinţat-o.

Mint – chiar aşa: mint! – aceia care afirmă contrariul. Sunt aceiaşi care, în numele unei false libertăţi, ar vrea în mod „amabil” întoarcerea în catacombe a catolicilor.

Cei care aparţin lumii se străduiesc să facă sufletele să Îl piardă pe Dumnezeu cât mai curând posibil; și apoi, să piardă și lumea. Ei nu iubesc această lume a noastră. O exploatează, călcându-i în picioare pe alţii. Nu fi şi tu victima acestei duble escrocherii!

O eroare fundamentală de care trebuie să te ferești: a gândi că obiceiurile şi cerinţele – nobile şi legitime – ale timpului şi mediului tău nu pot fi orânduite şi acordate la sfințenia doctrinei morale a lui Isus Cristos.

Observă că am precizat: cele care sunt nobile şi legitime. Celelalte nu au drept de cetăţenie.

Religia nu poate fi separată de viaţă, nici în teorie, nici în realitatea cotidiană.

Nu putem sta cu mâinile încrucişate atunci când o persecuţie subtilă condamnă Biserica să moară de inaniţie, azvârlind-o afară din viaţa publică şi, mai ales, împiedicând-o să intervină în educaţie, în cultură, în viaţa de familie.

Aceste drepturi nu ne aparţin nouă: ele aparţin lui Dumnezeu şi El ni le-a încredinţat nouă, catolicilor… pentru a le exercita.

Multe realităţi materiale, tehnice, economice, sociale, politice, culturale…, lăsate în voia lor sau în mâinile celor cărora le lipsește lumina credinţei noastre, se transformă în obstacole formidabile pentru viaţa supranaturală; ele constituie un fel de atelier păzit, închis și ostil Bisericii.

Tu, pentru că ești creștin – cercetător, om de litere, om de ştiinţă, om politic, muncitor… –, ai datoria să sfinţeşti aceste realităţi. Aminteşte-ţi că întregul univers – scrie Apostolul – geme ca în durerile facerii, aşteptând eliberarea copiilor lui Dumnezeu.

Sunt mulţi ani de când am descoperit, cu multă claritate, un criteriu care va fi întotdeauna valabil: societatea, cu îndepărtarea ei de la credinţă şi de la morala creştină, are nevoie de un nou fel de a trăi și de a propaga adevărul etern al Evangheliei: chiar în mijlocul societăţii, al lumii, copiii lui Dumnezeu trebuie să strălucească prin virtuţile lor, ca torțele în întuneric – «quasi lucernae lucentes in caliginoso loco».

Este șocant cât de des, în numele libertății, mulți se tem – și se opun! – ideii ca adepții catolicismului să fie pur și simplu buni catolici.

Ferește-te de cei care răspândesc calomnii şi insinuări, pe care unii le acceptă cu uşurinţă, iar alţii cu rea credinţă, distrugând, astfel, seninătatea mediului şi înveninând opinia publică.

Uneori, adevărata caritate cere ca aceste ultragii să fie denunţate, ca şi instigatorul lor. Dacă nu, cu conştiinţa lor rătăcită sau puţin formată, ei şi aceia care îi ascultă pot gândi astfel: ceilalți nu spun nimic, deci consimt.

Sectarii vociferează împotriva a ceea ce numesc „fanatismul nostru”, pentru că trec secolele şi credinţa catolică rămâne neclintită.

În schimb, fanatismul sectarilor – pentru că nu are niciun raport cu adevărul – îşi schimbă haina în fiecare epocă, ridicând împotriva Sfintei Biserici sperietoarea unor vorbe goale, pentru că acţiunile lor sunt golite de sens: „libertatea”, pe care o ţin în lanţuri; „progresul”, care duce omenirea înapoi în epoca primitivă; „ştiinţa”, care ascunde ignoranţa… Totdeauna, un chioşc care ascunde o marfă veche, stricată.

Fie să se întărească în fiecare zi „fanatismul” tău pentru Credinţă, singura apărare a singurului Adevăr!

Nu te speria, nici nu te mira de spiritul îngust al unora. Vor fi întotdeauna proşti care, sub aparenţele culturii, vor ridica arma ignoranței lor.

Ce durere să constaţi cum merg strâns uniţi, uniţi de pasiuni diferite – dar uniţi împotriva creştinilor, împotriva copiilor lui Dumnezeu – aceia care-L urăsc pe Domnul şi unii care afirmă că sunt în serviciul Lui!