Lista numerelor

Când ne gândim cu mintea limpede la mizeriile acestei lumi și comparăm această panoramă cu bogățiile vieții cu Cristos, după părerea mea nu există decât un cuvânt pentru a califica – fără menajamente – drumul pe care îl alege lumea: prostie, prostie, prostie!

Majoritatea oamenilor nu numai că se înșală; ni se întâmplă ceva și mai rău: suntem proști de dăm în gropi.

Trist lucru să nu vrei să te ascunzi, precum o piatră de temelie, pentru a susţine edificiul. Dar să te transformi într-o piatră de care să se împiedice ceilalţi… aceasta mi se pare o ticăloșie!

Nu te scandaliza că există creştini răi care se agită dar nu practică. Domnul – scrie Apostolul – „îi va da fiecăruia după faptele sale”: ţie, pentru ale tale şi mie, pentru ale mele.

– Dacă tu şi eu ne hotărâm să ne comportăm bine, vor fi în lume doi ticăloşi mai puţin, pentru început.

Atâta timp cât nu vei lupta împotriva frivolităţii, capul tău va fi asemenea unei dughene a unui negustor de vechituri: el nu va păstra decât utopii, iluzii şi… lucruri răsuflate.

Ai o doză bună de nonconformism pe care, dacă ai folosi-o cu simţul supranaturalului, ţi-ar sluji pentru a fi un creştin formidabil… – Dar, având în vedere felul în care o foloseşti, nu eşti decât un formidabil nonconformist.

Prin felul tău de a lua totul uşor, îmi aminteşti o poveste veche: Vine leul!, îi strigau. Şi naturalistul naiv a răspuns: – Ce-mi pasă, eu prind fluturi!

De temut este ignorantul care este, în acelaşi timp, un muncitor neobosit.

Întreţine zelul de a te forma mai bine, chiar dacă te doboară bătrâneţea.

O scuză proprie omului frivol şi egoist: „nu-mi place să mă angajez la nimic”.

Nu vrei nici una – răul –, nici alta – binele –… Şi, astfel, şchiopătând de ambele picioare, pe lângă faptul că greşeşti drumul, viața ta rămâne plină de gol.

«In medio virtus…» – Virtutea se află pe linia de mijloc, spune o maximă înţeleaptă, pentru a ne îndepărta de extremisme. – Dar să nu cazi în greşeala de a transforma acest sfat într-un eufemism, pentru a-ţi ascunde delăsarea, viclenia, nepăsarea, lipsa de idealuri, conformismul.

Meditează asupra acestor cuvinte ale Sfintei Scripturi: „Ah, dacă ai fi rece sau cald! Dar din moment ce nu eşti nici rece, nici cald, ci călduţ, te voi scuipa din gura mea”.

Niciodată nu ajungi la esenţă. Rămâi, totdeauna, la superficialități. Dă-mi voie să-ţi repet ce spune Sfânta Scriptură: nu faci decât „să vorbeşti în vânt”!

Nu te comporta ca aceia care, după o predică, în loc să-şi aplice lor lecția, gândesc: ce bine i se potrivește asta lui X!