Lista numerelor

Când apărarea adevărului este în joc, cum să doreşti să nu-i displaci lui Dumnezeu şi, în același timp, să nu-i contrariezi pe cei din jur? Este un antagonism: ori una, ori alta. Sacrificiul trebuie să fie jertfă totală: trebuie să arzi totul, chiar şi „ce se va spune”, chiar şi ceea ce se cheamă buna reputaţie.

Acum este limpede, atât de limpede pentru mine că „sfânta neruşinare” îşi are rădăcini adânci în Evanghelie: îndeplineşte voinţa lui Dumnezeu… şi aminteşte-ţi de Isus cel defăimat, de Isus acoperit de scuipat şi pălmuit, de Isus târât în faţa tribunalelor oamenilor… şi de Isus care tace! O hotărâre: să îți pleci capul în faţa batjocurilor şi – știind umilinţele care cu siguranță vor veni – să continui însărcinarea divină pe care Dragostea Milostivă a Domnului Nostru ne-a încredinţat-o.

Nu eşti fericit pentru că răsucești totul în minte ca și cum ai fi mereu în centrul pământului: dacă te doare burta, dacă obosești, dacă ţi s-a spus una sau alta…

Ai încercat să te gândeşti la El şi, prin El,la ceilalţi?

După entuziasmul începutului au venit ezitările şi amânările, temerile. – Te preocupă studiile tale, familia ta, problemele economice şi, mai ales, gândul că nu poți, că, poate, nu ești destul de bun, că îţi lipseşte experienţa de viață.

Îţi voi da un mijloc infailibil pentru a depăşi aceste temeri – tentaţii care vin de la diavol sau din lipsa ta de generozitate! – „dispreţuieşte-le”, şterge din memoria ta aceste amintiri. A spus-o clar Învățătorul, cu douăzeci de secole în urmă: „Nu privi înapoi!”

Dacă imaginaţia ta clocoteşte în jurul a tine însuți, dă naştere la situaţii iluzorii, idei care, în mod normal, nu sunt compatibile cu drumul tău, care te distrag, te răcesc şi te îndepărtează de Dumnezeu. Aceasta este vanitate.

Dacă imaginaţia ta se învârtește în jurul celorlalți, cazi cu ușurință în păcatul de a judeca, atunci când nu aceasta este sarcina ta, şi interpretezi într-un mod răutăcios şi puţin obiectiv comportamentul lor. Acestea sunt judecăţi temerare.

Dacă imaginaţia ta planează asupra propriilor tale talente şi a modului tău de a vorbi sau asupra admiraţiei pe care o trezeşti în ceilalţi, te expui să-ţi pierzi corectitudinea intenției şi să faci loc orgoliului.

În general, a da frâu liber imaginaţiei este o pierdere de timp. Şi mai mult, dacă nu o stăpâneşti, imaginația deschide calea unui întreg șir de tentaţii voluntare.

– Nu întrerupe în nicio zi mortificarea ta interioară!

Aş putea să mă comport mai bine, să acţionez cu mai multă hotărâre, să răspândesc în jurul meu mai mult entuziasm… De ce nu o fac? Pentru că – iartă-mi sinceritatea – eşti un caraghios: diavolul ştie prea bine că una dintre porţile cele mai prost păzite ale sufletului este aceea a prostiei omeneşti: vanitatea. Pe acolo dă atacul cu toată forţa: amintiri pseudo-sentimentale, complexe de oaie neagră, care te fac să vezi lucrurile într-un fel isteric, impresia amăgitoare a unei lipse de libertate…

Ce aştepţi pentru a urma cuvintele Învăţătorului: vegheaţi şi rugaţi-vă, căci nu cunoaşteţi nici ziua, nici ceasul?

Sunt suflete care par să se încăpăţâneze în a-şi inventa suferinţe, torturându-se imaginar.

Apoi, când apar dureri şi contradicţii obiective, nu ştiu să rămână, asemenea Sfintei Fecioare, la picioarele Crucii, cu privirea aţintită asupra Fiului ei.

Obișnuiește-te să vorbeşti cu bunăvoință despre tot și despre toți; mai ales, despre toţi aceia care lucrează în serviciul lui Dumnezeu.

Şi când acest lucru nu este posibil, taci! – căci și comentariile tăioase sau degajate pot fi la limita bârfei sau a defăimării.

Un tânăr care tocmai se dăruise mai profund lui Dumnezeu, spunea: „acum, ce-mi trebuie este să vorbesc mai puţin, să vizitez bolnavii şi să dorm pe jos”.

– E valabil şi pentru tine!

Să nu vorbeşti despre preoţii lui Cristos decât pentru a-i lăuda. – Doresc din toată inima ca fraţii mei şi eu însumi să ţinem seama de acest precept, în comportamentul nostru de zi cu zi.