Lista numerelor

Când apărarea adevărului este în joc, cum să doreşti să nu-i displaci lui Dumnezeu şi, în același timp, să nu-i contrariezi pe cei din jur? Este un antagonism: ori una, ori alta. Sacrificiul trebuie să fie jertfă totală: trebuie să arzi totul, chiar şi „ce se va spune”, chiar şi ceea ce se cheamă buna reputaţie.

Acum este limpede, atât de limpede pentru mine că „sfânta neruşinare” îşi are rădăcini adânci în Evanghelie: îndeplineşte voinţa lui Dumnezeu… şi aminteşte-ţi de Isus cel defăimat, de Isus acoperit de scuipat şi pălmuit, de Isus târât în faţa tribunalelor oamenilor… şi de Isus care tace! O hotărâre: să îți pleci capul în faţa batjocurilor şi – știind umilinţele care cu siguranță vor veni – să continui însărcinarea divină pe care Dragostea Milostivă a Domnului Nostru ne-a încredinţat-o.

Ce rău îngrozitor putem pricinui dacă ne lăsăm copleșiți de frica şi de ruşinea de a arăta, în viaţa de zi cu zi, că suntem creştini!

Sunt oameni care par a simţi nevoia să se dezvinovăţească atunci când vorbesc despre Dumnezeu sau despre Apostolat. Poate pentru că nu au descoperit valoarea virtuţilor omeneşti şi în schimb au o prea mare deformaţie spirituală şi laşitate.

Este inutil să încerci să mulțumești pe toată lumea. Nemulţumiţi, oameni care protestează vor fi întotdeauna. Gândeşte-te la ce spune înţelepciunea populară: „Când le merge bine oilor, le merge rău lupilor”.

Nu te comporta ca acele persoane care se sperie în faţa unui inamic a cărui singură putere este „vocea agresivă”.

Nu te hotărăşti să lucrezi la această operă supranaturală, pentru că, pretinzi tu, ţi-e teamă că nu te vei pricepe, că vei eşua într-un demers. Dacă te vei gândi mai mult la Dumnezeu, aceste false motivaţii vor dispărea.