Lista numerelor

Te sfătuiesc să încerci să revii câteodată… la începutul „primei convertiri”, ceea ce, dacă nu înseamnă să redevenim copii, seamănă mult cu aceasta: în viața spirituală, trebuie să te lași condus cu deplină încredere, fără teamă, fără duplicitate; trebuie să vorbești cu absolută claritate despre ceea ce ai în cap și în inimă.

Cum vei ieşi din această stare de lipsă de entuziasm, de jalnică lâncezeală, dacă nu faci nimic? Lupţi foarte puţin şi când faci un efort, îl faci parcă cu furie şi cu proastă dispoziţie, aproape cu dorinţa ca slabele tale eforturi să nu producă niciun efect, pentru a te autojustifica: pentru a nu cere mai mult de la tine însuţi şi să nu ți se ceară mai mult.

– Îndeplinești voința ta şi nu pe aceea a lui Dumnezeu. Dacă nu te schimbi cu adevărat, nu vei fi fericit şi nu vei obţine pacea care-ţi lipseşte acum.

– Umileşte-te în faţa lui Dumnezeu şi încearcă să vrei cu adevărat.

Câtă pierdere de vreme şi ce viziune prea omenească, atunci când se reduce totul la tactici, ca şi când într-asta ar consta secretul eficienței!

– Se uită faptul că „tactica” lui Dumnezeu este caritatea, Iubirea fără margini: astfel, El a acoperit prăpastia de netrecut pe care omul o deschide, prin păcat, între Cer şi Pământ.

Fii de o sinceritate „sălbatică” în examenul tău de conştiinţă; adică fii curajos: la fel ca atunci când te uiți în oglindă, ca să știi unde te-ai rănit sau unde te-ai murdărit, ori unde sunt defectele pe care trebuie să le elimini.

Trebuie să te previn împotriva unei subtilităţi de care „satana” – da, cu literă mică, pentru că nu merită mai mult – încearcă să se slujească în circumstanţele cele mai normale pentru a ne face să deviem puţin sau mult de la calea care ne duce spre Dumnezeu.

Dacă lupţi şi, mai ales, dacă lupţi cu adevărat, nu trebuie să te miri că apar oboseala sau sentimentul că înaintezi „contra curentului”, fără nicio consolare spirituală sau omenească. Ascultă ce mi-a scris cineva demult, şi am păstrat gândindu-mă la aceia care consideră că harul face abstracţie de natură: „Părinte, de câteva zile mă aflu într-o stare de lene şi de apatie teribile în îndeplinirea planului meu de viaţă: fac totul forţându-mă şi cu foarte puţină tragere de inimă. Rugaţi-vă pentru mine, pentru ca să treacă repede această criză, căci sufăr mult când mă gândesc că ea poate să mă abată din drumul meu”.

– Mam limitat să răspund: nu ştiai că Dragostea cere sacrificiu? Citeşte pe îndelete cuvintele Învăţătorului: „cine nu îşi ia Crucea «quotidie» – în fiecare zi – nu este vrednic de Mine”. Şi mai departe: „nu vă voi lăsa orfani…”. Domnul Nostru îngăduie ca tu să ai parte de o asemenea uscăciune, care te apasă atât de mult, pentru ca tu să-L iubești mai mult, ca să ai încredere doar în El, pentru ca tu, cu Crucea, să poți să fii co-răscumpărător, pentru ca să-L găseşti.

Cât de puțin inteligent pare diavolul!, comentai tu. Nu înţeleg cum poate să fie atât de prost: întotdeauna aceleaşi amăgeli, aceleaşi minciuni…

– Ai perfectă dreptate. Dar noi, oamenii, suntem și mai puţin inteligenţi şi nu învăţăm din experienţa altora… Şi satana contează pe asta pentru a ne ispiti.

Am auzit spunându-se cândva că în timpul marilor bătălii se petrece un fenomen ciudat. Cu toate că victoria este asigurată dinainte datorită superiorităţii numerice şi a mijloacelor, nu lipsesc momentele în care, în toiul luptei, din cauza slăbiciunii unui sector, înfrângerea ameninţă. Atunci vin ordinele dure de la comandamentul suprem şi sunt acoperite breșele din flancul aflat în dificultate.

– M-am gândit la tine şi la mine. Cu Dumnezeu, care nu pierde nicio bătălie, vom fi întotdeauna învingători. De aceea, în lupta pentru sfinţenie, dacă te simţi fără puteri, ascultă ordinele, dă-le atenţie, lasă-te ajutat,… pentru că El nu dă greș.

Ţi-ai deschis, cu sinceritate, inima Directorului tău, i-ai vorbit în prezenţa lui Dumnezeu… şi ce minunat a fost să vezi că ai găsit singur răspunsul potrivit la intențiile tale de evaziune.

Să iubim direcția spirituală!