Lista numerelor

Sunt oameni care par a simţi nevoia să se dezvinovăţească atunci când vorbesc despre Dumnezeu sau despre Apostolat. Poate pentru că nu au descoperit valoarea virtuţilor omeneşti şi în schimb au o prea mare deformaţie spirituală şi laşitate.

„Sunteţi toţi atât de veseli! Nu ne aşteptam”, am auzit comentându-se.

Vine de departe acest zel diabolic al duşmanilor lui Cristos, care nu contenesc să murmure că aceia care s-au dăruit lui Dumnezeu sunt niște „triști”. Şi, din păcate, printre cei care vor să fie „buni”, unii le cântă în strună cu „virtuţile lor triste”.

– Îţi mulţumim, Doamne, că ai vrut să te bizui pe vieţile noastre pline de bucurie, pentru a şterge această falsă caricatură.

– Îţi cer, de asemenea, să nu uităm acest lucru.

Un bun fiu al lui Dumnezeu trebuie să fie foarte uman. Dar nu într-atât încât să degenereze în vulgar și prost crescut.

Dacă Domnul te-a înzestrat cu o calitate bună – sau cu o abilitate – nu este numai pentru ca să te bucuri tu sau ca să te împăunezi, ci ca s-o întrebuinţezi, cu caritate, în serviciul aproapelui.

– Or, când vei găsi tu, oare, o ocazie mai bună ca să slujeşti, decât acum, când trăieşti împreună cu atâtea suflete care împărtăşesc acelaşi ideal ca tine?

Tristă situație aceea a unei persoane cu minunate virtuți omenești și cu o lipsă totală a viziunii supranaturale: pentru că acele virtuți le va folosi cu ușurință numai în scopurile sale personale. – Meditează la aceasta.

„Un semn mare a apărut în Cer: o femeie încununată cu douăsprezece stele; îmbrăcată în soare, cu luna la picioarele ei”. – Pentru ca tu şi eu, şi noi toţi, să avem siguranţa că nimic nu duce mai bine o personalitate la desăvârşirea ei, ca răspunsul la har.

– Încearcă să o imiţi pe Sfânta Fecioară şi vei fi cu adevărat un bărbat – sau o femeie – dintr-o bucată.

Binecuvântată eşti tu, pentru că ai crezut, îi spune Elisabeta, Mamei noastre. – Unirea cu Dumnezeu, viaţa supranaturală, are drept rezultat, întotdeauna, practicarea atrăgătoare a virtuţilor omeneşti: Maria aduce bucurie în căminul verișoarei sale, pentru că Îl „poartă” pe Cristos.

«Iesus Christus, perfectus Deus, perfectus Homo» – Isus Cristos, Dumnezeu perfect şi om perfect.

Numeroşi sunt creştinii care-L urmează pe Cristos, uimiți de divinitatea Sa, dar Îl uită ca Om… Şi eşuează în practicarea virtuţilor supranaturale – cu tot echipamentul exterior de pietate –, căci nu fac nimic pentru a dobândi virtuţile omeneşti.

Am remarcat ceea ce spunea un muncitor, care a comentat entuziasmat, după ce a participat la reuniunea pe care ai organizat-o: „nu am auzit niciodată vorbindu-se, aşa cum s-a făcut aici, despre nobleţe, onestitate, amabilitate, generozitate…” – Şi a conchis, uluit: „Faţă de materialismul de stânga sau de dreapta, aceasta este adevărata revoluţie!”

– Orice suflet înţelege fraternitatea pe care Isus Cristos a instaurat-o: să ne străduim să nu denaturăm această doctrină.

Iată care este marea diferenţă dintre modul natural de a lucra şi cel supranatural. Primul începe bine, dar slăbeşte pe parcurs. Al doilea începe la fel de bine…, dar apoi se străduiește să continue și mai bine.

Nu este rău să te comporţi bine pentru motive omeneşti nobile. – Dar… ce diferenţă, când te conduc motivele supranaturale!

Îţi mulţumesc, Isuse al meu, pentru că ai vrut să devii un Om perfect, cu o Inimă iubitoare şi foarte binevoitoare, care iubeşte până la moarte şi care suferă; care se umple de bucurie şi de durere; care se entuziasmează pentru căile oamenilor şi ne-o arată pe cea care duce la Cer; care se supune, eroic, datoriei Sale şi acţionează cu milostenie; care veghează asupra săracilor şi asupra bogaţilor; care are grijă de păcătoşi şi de drepţi...

– Îți mulţumesc, Isuse al meu, şi dă-ne o inimă pe măsura Inimii Tale!