Lista numerelor

Mi-ai scris: „în fond este totdeauna aceeaşi poveste: o mare lipsă de generozitate. Ce păcat şi ce ruşine să descoperi calea şi să laşi câţiva nori mici de praf, inevitabili, să ascundă capătul!”

Nu te supăra dacă îţi spun că eşti singurul vinovat: luptă cu îndrăzneală împotriva ta. Ai mijloace mai mult decât suficiente.

După entuziasmul începutului au venit ezitările şi amânările, temerile. – Te preocupă studiile tale, familia ta, problemele economice şi, mai ales, gândul că nu poți, că, poate, nu ești destul de bun, că îţi lipseşte experienţa de viață.

Îţi voi da un mijloc infailibil pentru a depăşi aceste temeri – tentaţii care vin de la diavol sau din lipsa ta de generozitate! – „dispreţuieşte-le”, şterge din memoria ta aceste amintiri. A spus-o clar Învățătorul, cu douăzeci de secole în urmă: „Nu privi înapoi!”

Îndepărtează acest soi de naivitate care te face să crezi că trebuie să înduri tentaţii pentru a fi sigur că ești ferm pe drumul tău. Este ca şi cum ai dori să îți fie oprită inima pentru a-ţi dovedi că vrei să trăieşti.

Cum mai devreme sau mai târziu trebuie să te lovești de evidenţa propriei tale nimicnicii, vreau să te previn împotriva unor tentaţii pe care diavolul ţi le va sugera atunci şi pe care va trebui să le respingi de îndată: gândul că Dumnezeu te-a uitat, chemarea ta la apostolat este deşartă sau că greutatea durerii şi a păcatelor din lume este peste puterile tale de apostol…

– Nimic din toate acestea nu este adevărat!

Sunt în viaţa ta două elemente care nu se potrivesc: capul și sentimentul.

Inteligența – luminată de credință – îţi arată clar nu numai drumul, ci şi diferenţa dintre moduleroic și cel stupid de a-l parcurge. Mai ales, te aşază în faţa măreţiei şi frumuseţii divine ale lucrărilor pe care Sfânta Treime le încredinţează mâinilor noastre.

Sentimentul, în schimb, se leagă de tot ceea ce dispreţuieşti, chiar și atunci când îl consideri demn de dispreț. Este ca şi cum o mie de fleacuri pândesc cea mai mică ocazie și de îndată ce – din cauza oboselii fizice sau a pierderii viziunii supranaturale – sărmana ta voinţă slăbeşte, aceste nimicuri se acumulează și se agită în imaginaţia ta până când formează un munte care te apasă şi te descurajează: greutăţile muncii; împotrivirea față de ascultare; lipsa de mijloace; mirajul unei vieţi uşoare; tentaţii mici şi mari, respingătoare; puseuri de sensibilitate; oboseala; gustul amar al mediocrităţii spirituale… Şi, câteodată, şi teama: teama pentru că ştii că Dumnezeu vrea ca tu să fii sfânt şi nu eşti.

Îngăduie-mi să-ţi vorbesc fără menajamente. Ai prea multe „motive” să îți întorci spatele şi îţi lipseşte îndrăzneala de a răspunde harului pe care El ţi l-a acordat, căci te-a chemat ca să fii un alt Cristos, «ipse Christus» – Cristos însuşi. Ai uitat mustrarea pe care Domnul Nostru i-a adresat-o Apostolului: „harul meu îţi este de ajuns”, care este o confirmarea faptului că dacă vrei, poţi.

Domnul a pus o sămânţă bună în sufletul tău. Şi s-a slujit –pentru această semănătură de viaţă veşnică– de mijlocul puternic al rugăciunii: pentru că nu poți nega că, de multe ori, când ești în fața Tabernacolului, față în față cu El, te-a făcut să auzi – în adâncul sufletului tău – că vrea să fii al Lui, că trebuie să lași totul… Dacă acum negi acest lucru, ești un trădător mizerabil; și, dacă ai uitat, ești un ingrat.

S-a slujit, de asemenea – să nu te îndoiești de aceasta, cum te-ai îndoit până acum – de sfaturile sau de propunerile supranaturale ale Directorului tău, care ți-a repetat insistent cuvinte peste care nu trebuie să treci; și s-a slujit, la început – tot pentru a pune această sămânță bună în sufletul tău –, de acel prieten nobil, sincer, care ți-a spus adevăruri dure, pline de dragoste de Dumnezeu.

– Dar, cu uimire naivă, ai descoperit că dușmanul a semănat neghină în sufletul tău. Și că o seamănă în continuare, în timp ce tu dormi confortabil și slăbești în viața ta interioară. – Acesta, și nu altul, este motivul pentru care găsești în sufletul tău plante vâscoase, ordinare, care uneori par că o să sufoce bobul bun de grâu pe care l-ai primit…

– Smulge-le dintr-o dată! Harul lui Dumnezeu îţi este de ajuns. Nu te teme că vor lăsa un gol, o rană… Domnul va pune acolo o nouă sămânță a Sa: dragostea lui Dumnezeu, caritatea frătească, dorința de apostolat… Și, cu timpul, nu va mai rămâne nici cea mai mică urmă de neghină: dacă acum, cât mai este timp, o smulgi din rădăcină; și, mai bine, dacă nu dormi și îți păzești ogorul noaptea.

Diavolul – tatăl minciunii și victimă a orgoliului său – caută să-L imite pe Domnul Nostru, până şi în modul de a face prozeliţi. Ai observat? Aşa cum Dumnezeu se serveşte de oameni pentru a salva suflete şi a le duce la sfinţenie, tot aşa satana se serveşte de alte persoane, pentru a împiedica această muncă şi chiar pentru a pierde aceste suflete. Şi – nu te speria –, aşa cum Isus foloseşte, ca instrumente, pe cei mai apropiaţi – rude, prieteni, colegi, etc. –, diavolul, şi el, încearcă, adesea, să le facă să acţioneze pe aceste fiinţe dragi, pentru a ne conduce la rău.

De aceea, dacă legăturile de sânge devin legături care te împiedică să urmezi căile lui Dumnezeu, taie-le cu hotărâre. Şi, poate, hotărârea ta îi va elibera şi pe aceia care erau prinşi în mrejele lui Lucifer.