Lista numerelor

„E foarte greu”, protestezi tu, descurajat.

Ascultă, dacă lupţi, cu harul lui Dumnezeu este de ajuns: vei face abstracţie de interesele tale personale, vei servi pe ceilalţi pentru Dumnezeu şi vei ajuta Biserica acolo unde se dă astăzi bătălia: pe stradă, la uzină, în atelier, la universitate, la serviciu, în mediul tău, printre ai tăi.

Caraghioslâcul de a lua moda drept linie de conduită… pentru a te convinge este de ajuns să priveşti câteva portrete vechi.

Când am vorbit, mi-a spus că prefera să nu iasă niciodată din baraca în care trăia, pentru că îi plăcea mai mult să numere grinzile „staulului” său decât stelele de pe cer.

– Mulţi oameni sunt aşa: incapabili să depășească lucrurile lor mărunte ca să ridice ochii către cer; este timpul ca ei să capete o viziune mai înaltă!

Vocaţia ta de creştin îţi cere să fii cu totul în Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să te ocupi de lucrurile pământești, folosindu-le cu obiectivitate așa cum sunt: pentru a I le restitui.

Ideologic, eşti foarte catolic. Atmosfera Reşedinţei îţi place… dar ce păcat că liturghia nu este la amiază şi cursurile, după-amiază: ai putea studia după masa de seară, savurând unul sau două pahare de coniac! – Acest „catolicism” al tău nu este adevărat, rămâne doar îmburghezire.

– Nu înţelegi că la, vârsta ta, nu trebuie să mai gândeşti astfel? Ieşi din lenea, din egolatria ta… şi adaptează-te la nevoile celorlalți, la realitatea care te înconjoară; atunci vei lua în serios catolicismul.

„Acest sfânt – spunea cel care oferise statuia pusă în lăcașul de cult – …îmi datorează tot ce este”.

Să nu te gândești că este vorba de o caricatură: şi tu crezi – cel puţin așa s-ar spune, după comportamentul tău – că îţi îndeplineşti datoria faţă de Dumnezeu, pentru că porți niște medalii sau datorită unor practici de pietate devenite mai mult sau mai puțin o rutină.

Este șocant cât de des, în numele libertății, mulți se tem – și se opun! – ideii ca adepții catolicismului să fie pur și simplu buni catolici.