Punctul 484 al codului dumneavoastră spiritual, Drum, precizează: „Datoria ta este să fii instrument.” Ce sens trebuie să i se atribuie acestei afirmaţii, în contextul întrebărilor precedente?

Drum, un cod? Nu. Am scris această carte în bună parte în 1934, rezumând pentru toate sufletele cărora li se adresa – din Opus Dei sau din afara sa – experienţa mea sacerdotală. Nu am bănuit că, după treizeci de ani, ar ajunge la o difuzare atât de amplă – milioane de exemplare -, în numeroase limbi. Nu este o carte destinată numai membrilor Opus Dei, ci se adresează tuturor, chiar şi celor care nu sunt creştini. Printre cei care, din proprie iniţiativă, au tradus-o, sunt ortodocşi, protestanţi şi necreştini. Cartea trebuie citită cu un minim spirit supranatural, de viaţă interioară şi de năzuinţă apostolică. Nu este un cod al omului de acţiune. Îşi propune să fie o carte care să arate cum să-l iubeşti pe Domnul şi să-ţi slujeşti semenii. Să fie un instrument, cum aţi citat dumneavoastră, aşa cum Apostolul Paul voia să fie instrumentul lui Cristos. În mod liber şi responsabil: cei care vor să vadă în paginile sale o finalitate vremelnică se înşeală. Nu uitaţi că este ceva obişnuit, la toţi autorii spirituali din toate timpurile, să vadă sufletele ca nişte instrumente în mâinile Domnului.