Domnul vrea de la tine un apostolat precis, ca pescuitul celor 153 de peşti mari – și nu alții –, prinşi în partea dreaptă a bărcii.

Şi tu mă întrebi: cum se face că, ştiindu-mă pescar de oameni, venind în contact cu mulţi colegi, și fiind capabil să înțeleg spre cine trebuie să se îndrepte apostolatul meu specific, nu pescuiesc nimic? – Oare, îmi lipseşte Dragostea?... Oare, îmi lipseşte viaţa interioară? Ascultă răspunsul de pe buzele lui Petru, în timpul celuilalt pescuit miraculos: „Învăţătorule, toată noaptea am trudit şi nu am prins nimic; totuşi, la cuvântul Tău, o să arunc mrejele”.

În numele lui Isus Cristos, reîncepe. – Și, întărit, scapă de această lene.