Cu un ton inchizitorial, te-au întrebat dacă socoteşti bună sau proastă o hotărârea ta,care lor le era indiferentă.

Şi, cu conştiinţa împăcată, le-ai răspuns: „ştiu numai două lucruri: că intenţia mea este curată şi că… socotesc bine cât mă costă”. Şi ai adăugat: Dumnezeu este raţiunea şi scopul vieţii mele, de aceea sunt sigur că nimic nu este indiferent.