Harul acţionează, de obicei,ca şi natura: gradat. – Nu putem să devansăm acțiunea harului: dar, în ceea ce depinde de noi, trebuie să pregătim terenul și să cooperăm, atunci când Dumnezeu ni-l acordă.

Trebuie să facem ca sufletele să ţintească foarte sus: să le împingem către idealul lui Cristos; să le conducem până la ultimele consecinţe, fără a căuta circumstanţe atenuante, nici paliative de niciun fel, fără a uita că sfinţenia nu este în primul rând o lucrare de forţă. În mod normal, harul acţionează la timpul său, și nu-i plac violențele.

Cultivă sfintele tale nerăbdări…, dar nu îți pierde răbdarea.