Nori grei s-au adunat – lipsă de dorinţă, pierderea entuziasmului. Au căzut averse de tristeţe; ai senzaţia că o mie de legături te ţin. Şi, pentru a pune capac la tot, ai avut tentaţii de descurajare, izvorâte dintr-o realitate mai mult sau mai puţin obiectivă: atâţia ani de luptă… şi eşti încă atât de în urmă, atât de departe.

Toate acestea sunt necesare şi Dumnezeu contează pe ele: pentru a atinge «gaudium cum pace» – bucuria şi pacea autentice –, trebuie să adăugăm convingerea filiaţiei noastre divine, care ne umple de optimism, recunoaşterea propriei noastre slăbiciuni.