Sfântul Rozariu, publicat pentru prima dată în 1934, constă într-o serie de considerații asupra celor douăzeci de mistere ale Rozariului (de bucurie, lumină, durere și slavă), pentru a facilita rostirea acestei rugăciuni mariane și contemplarea acestor scene din viața Domnului și a Maicii sale. Cartea se încheie cu câteva scurte comentarii asupra litaniei Lauretane.

Sfântul Josemaría a scris această mică lucrare dintr-o singură suflare în 1931, în timpul mulțumirii de la Sfânta Liturghie. Ea a fost publicată în 1934 cu scopul de a-i ajuta pe cititori să se îndrepte cu simplitate și încredere către Sfânta –Fecioară Maria și, prin ea, către Sfânta Treime. Căci, așa cum spune în prolog, „Începutul drumului, al cărui capăt este să fii complet nebun după Isus, este o dragoste încrezătoare față de Sfânta Maria”.

De la publicarea Scrisorii apostolice Rosarium Virginis Mariae a Sfântului Ioan Paul al II-lea, în 2003, Sfântul Rozariu are o anexa cu comentarii la cele cinci „mistere de lumină". După cum scrie episcopul Javier Echevarría într-o notă introductivă: „Pentru a facilita cititorilor meditația Sfântului Rozariu în întregime, din scrierile fondatorului Opus Dei au fost preluate unele texte, printre multe altele posibile și reunite în această anexă”.