Josemaría Escrivá Obras
265

Copiii... cum se străduiesc să ei se poarte cu demnitate atunci când părinţii lor sunt de faţă!

   Şi fiii de regi, în faţa tatălui lor, regele, cum se străduiesc să păstreze demnitatea regală!

   Şi tu... nu ştii oare că te afli mereu în faţa Marelui Rege, Tatăl tău, Dumnezeu?


266

Nu lua nicio hotărâre fără a te opri să examinezi subiectul în faţa lui Dumnezeu.


267

Trebuie să avem convingerea că Dumnezeu este neîncetat lângă noi. — Trăim ca şi cum Domnul ar fi undeva, departe, unde strălucesc stelele şi nu ne gândim că întotdeauna este şi lângă noi.

   Şi este ca un Tată iubitor — ne iubeşte pe fiecare dintre noi mai mult decât toate mamele lumii îşi pot iubi copiii —, ajutându-ne, inspirându-ne, binecuvântându-ne... şi iertându-ne.

   De câte ori, oare, nu am descreţit fruntea părinţilor noştri spunându-le, după o năzbâtie: nu o să mai fac! — Poate chiar în ziua aceea greşim din nou... Şi tatăl nostru, cu asprime prefăcută în glas, cu chipul sever, ne dojeneşte..., în timp ce inima i se înduioşează, cunoscându-ne slăbiciunea, gândind: bietul copil, ce eforturi face să se poarte bine!

   E nevoie să ne pătrundem, să trăim preaplinul, de faptul că Domnul este Tată și cu adevărat Tatăl nostru, care este lângă noi şi în ceruri.


268

Obişnuieşte-te să-ţi înalţi inima la Dumnezeu, în rugăciune de mulţumire, de multe ori pe zi. — Pentru că îţi dăruie una şi alta. — Pentru că ai fost dispreţuit. — Pentru că nu ai cele de trebuinţă, sau pentru că le ai.

   Pentru că a făcut-o atât de frumoasă pe Mama sa, care este şi Mama ta. — Pentru că a creat soarele şi luna şi acel animal şi acea plantă. — Pentru că l-a făcut pe acel om cu darul vorbirii, iar pe tine te-a făcut greoi la vorbă...

   Adu-i mulţumire pentru toate, pentru că toate sunt bune.


269

Nu fi atât de orb sau atât de distrat, încât să nu pătrunzi cu gândul în fiecare Tabernacol, atunci când întrezăreşti zidurile sau turlele caselor Domnului. — El te aşteaptă.

   Nu fi atât de orb sau atât de distrat, încât să nu-i adresezi Mariei Neprihănite o scurtă rugăciune fierbinte, măcar atunci când treci pe lângă locurile în care ştii că Isus este batjocorit.


270

Nu te bucuri dacă ai descoperit în drumul tău obişnuit pe străzile oraşului alt Tabernacol?


271

Un suflet iubitor de rugăciune spunea: în intenţiile noastre, Isus să ne fie finalitatea; în sentimente să ne fie Iubirea; în cuvânt să ne fie subiectul; în acţiuni să ne fie modelul.


272

Întrebuinţează aceste sfinte ”procedee omeneşti“ pe care ţi le-am recomandat pentru a nu pierde prezenţa lui Dumnezeu: scurte rugăciuni fierbinţi, acte de Iubire şi de ispăşire, împărtăşanii spirituale, ”priviri“ în faţa icoanei Maicii Domnului...


273

Singur! — Nu eşti singur. Suntem foarte alături de tine, de departe. — În plus... statornic în sufletul tău, în har, Duhul Sfânt — Dumnezeu cu tine — dă un ton supranatural tuturor gândurilor, dorinţelor şi lucrărilor tale.


274

”Părinte — îmi spunea flăcăiandrul acela (ce s-o fi ales de el?), bun student de la Centrală — , mă gândeam la ce mi-aţi spus dumneavoastră... că sunt fiu al lui Dumnezeu! Şi m-am surprins mergând pe stradă cu corpul «îngâmfat» şi mândru pe dinăuntru... fiu al lui Dumnezeu!“

   L-am sfătuit, stăpân pe conştiinţă, să-şi cultive ”mândria“.


275

Nu mă îndoiesc de cinstea ta. — Ştiu că lucrezi în prezenţa lui Dumnezeu. Dar, există un ”dar“!: la acţiunile tale asistă sau pot asista oameni care judecă omeneşte... Şi trebuie să le dai un bun exemplu.


276

Dacă te obişnuieşti, măcar o dată pe săptămână, să cauţi să fii una cu Maria pentru a merge la Isus, vei vedea cât de mult te vei simţi în prezenţa lui Dumnezeu.


277

Mă întrebi: de ce această cruce de lemn? — Şi copiez dintr-o scrisoare: ”Ridicând ochii de la microscop, privirea dă peste crucea neagră şi goală. Această cruce fără Răstignit este un simbol. Are o semnificaţie pe care ceilalţi nu o vor vedea. Şi cel care, obosit, tocmai se pregătea să-şi părăsească lucrul, îşi apropie din nou ochii de ocular şi continuă să lucreze: pentru că acea Cruce solitară cere nişte umeri care să o poarte“.


278

Fii pătruns de prezența lui Dumnezeu şi vei avea viaţă supranaturală.


Anterior Următor