Josemaría Escrivá Obras
301

Un secret. — Un secret, răspicat: aceste crize mondiale sunt crize de sfinţi.

   — Dumnezeu vrea o mână de oameni ”ai săi“ în fiecare activitate umană. — Apoi... ”pax Christi in regno Christi“ — pacea lui Cristos în împărăţia lui Cristos.


302

Crucifixul tău. — Fiind creştin, ar trebui să porţi mereu cu tine Crucifixul. Şi să-l pui pe masa ta de lucru. Şi să-l săruţi înainte de a merge să te odihneşti şi când te trezeşti: sărută-l, de asemenea, şi atunci când bietul tău trup se revoltă împotriva sufletului tău.


303

Nu-ţi fie teamă să-l chemi pe Domnul pe nume — Isus — şi să-i spui că îl iubeşti.


304

Caută să obţii în fiecare zi câteva minute de binecuvântată singurătate, atât de necesară pentru a menţine mersul vieţii interioare.


305

Mi-ai scris: ”Simplitatea e ca sarea desăvârşirii. Şi e ceea ce-mi lipseşte mie. Vreau să o obţin, cu ajutorul Lui şi al dumneavoastră”.

   — Nici al Lui nici al meu nu-ţi va lipsi. — Pune mijloacele la lucru.


306

Că viaţa omului pe pământ e ostăşie, a spus-o Iob cu multe veacuri în urmă.

   — Încă există oameni foarte comozi, care n-au aflat asta.


307

Acest mod supranatural de a proceda este o adevărată tactică militară. — Duci războiul — luptele zilnice ale vieţii tale interioare — pe poziţii pe care le aşezi departe de meterezele fortăreţei tale.

   Şi duşmanul vine tocmai acolo: la mica ta răstignire, la rugăciunea ta obişnuită, la munca ta ordonată, la planul tău de viaţă; şi e greu să ajungă să se apropie până la turnurile, slabe pentru asalt, ale castelului tău. — Şi dacă ajunge, ajunge fără eficienţă.


308

Îmi scrii şi eu copiez: ”Bucuria mea şi pacea mea. Niciodată nu voi putea avea bucurie adevărată, dacă nu am pace. Şi ce e pacea? Pacea este ceva strâns legat de război. Pacea este consecinţa victoriei. Pacea pretinde din partea mea o luptă neîncetată. Fără luptă nu voi putea avea pace.“


309

Vezi ce profunzimi de milostivire are dreptatea lui Dumnezeu! — Căci în judecăţile umane, cel ce-şi mărturiseşte vina este pedepsit: şi în cea divină este iertat.

   Binecuvântat să fie sfântul sacrament al Penitenţei!


310

”Induimini Dominum Jesum Christum“ — îmbrăcaţi-vă în Domnul nostru Isus Cristos, le spunea Sfântul Paul romanilor. — În sacramentul Pocăinţei, acolo tu şi cu mine ne înveşmântăm în Isus Cristos şi în vrednicia Lui.


311

Războiul! Războiul are o finalitate supranaturală — îmi spui —, necunoscută pentru lume: războiul a fost dat pentru noi...

   — Războiul este cea mai mare piedică pentru un drum uşor. — Dar va trebui, până la urmă, să-l iubim, aşa cum călugărul trebuie să-şi iubească penitenţele.


312

Puterea numelui tău, Doamne! — Mi-am început scrisoarea, cum obişnuiesc: ”Isus să mi te păzească“.

   — Şi mi se scrie: ”Acel «Isus să mi te păzească» din scrisoarea dumneavoastră m-a ajutat deja să scap de un mare bucluc. Să vă păzească, El, pe toţi asemenea“.


313

”Pentru că Dumnezeu mă ajută cu obişnuita Lui generozitate, mă voi strădui să-i răspund «desăvârşindu-mi» purtările“, mi-ai spus. — Şi eu nu am avut nimic de adăugat.


314

Ţi-am scris, spunându-ţi: ”Mă sprijin pe tine: vei vedea ce facem...!“ — Ce vom avea de făcut decât să ne sprijinim pe Celălalt?


315

Misionar. — Visezi să fii misionar. Vibrezi asemeni lui Xaveriu: şi vrei să cucereşti pentru Cristos un imperiu. — Japonia, China, India, Rusia..., popoarele reci din nordul Europei, sau America, sau Africa, sau Australia?

   — Aprinde aceste incendii în inima ta, această sete de suflete. Dar nu uita că eşti mai misionar ”ascultând“. Departe, din punct de vedere geografic, de acele domenii de apostolat, lucrezi ”aici“ şi ”acolo“: nu-ţi simţi — ca şi Xaveriu — braţul obosit de a fi botezat atâţia oameni?


316

Îmi spui că da, că vrei. — Bine, dar vrei aşa cum un avar jinduieşte după aur, aşa cum o mamă îşi iubeşte copilul, cum un ambiţios doreşte onoruri sau cum un nefericit senzual îşi doreşte plăcerea?

   Nu? — Atunci nu vrei.


317

Câtă sârguinţă pun oamenii în treburile lor pământeşti! Iluzii de onoruri, ambiţie de îmbogăţire, preocupări senzuale. — Ei şi ele, bogaţi şi săraci, bătrâni şi oameni maturi şi tineri şi chiar copii: toţi la fel.

   Când tu şi eu vom pune aceeaşi sârguinţă în treburile sufletului nostru, vom avea o credinţă vie şi eficace: şi nu va exista piedică pe care să nu o învingem în opera noastră de apostolat.


318

Pentru tine, care eşti sportiv, ce bun argument este cel de Apostol! : ”Nescitis quod ii qui in stadio currunt omnes quidem currunt, sed unus accipit bravium? Sic currite ut comprehendatis” — Nu ştiţi că cei care aleargă pe stadion, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, deci, în aşa fel ca să-l câştigaţi!.


319

Reculege-te. — Caută-l pe Dumnezeu în tine şi ascultă-L.


320

Încurajează acele gânduri nobile, acele dorinţe sfinte incipiente... — O scânteie poate da naştere unui foc mare.


321

Suflet de apostol: această intimitate a lui Isus cu tine, atât de aproape de El, atâţia ani!, nu-ţi spune nimic?


322

Este adevărat că tabernacolului nostru îi spun mereu Betania... — Fă-te prieten al prietenilor Învăţătorului: Lazăr, Marta, Maria. — Şi apoi nu mă vei mai întreba de ce îi spun Betania tabernacolului nostru.


323

Tu ştii că există ”sfaturi evanghelice“. A le urma e un semn de intensă iubire. Se spune că este un drum pentru puţini. — Uneori, gândesc că ar putea fi un drum pentru mulţi.


324

”Quia hic homo coepit aedificare et non potuit consummare!“ — a început să clădească şi nu a putut să termine!

   Trist comentariu, care, dacă tu nu vrei, nu se va face pe seama ta; pentru că ai toate mijloacele necesare pentru a încununa edificiul sfinţirii tale: harul lui Dumnezeu şi voinţa ta.


Anterior Următor