Luptă împotriva acestei moleşeli care te face leneş şi delăsător în viaţa ta spirituală. — Vezi că poate fi începutul lâncezelii... şi cuvântul Scripturii spune că de cei lâncezi Dumnezeu se va lepăda.

Mă doare să văd pericolul lâncezelii în care te afli când nu te văd păşind serios spre desăvârşirea cuvenită condiţiei tale.

   Spune împreună cu mine: nu vreau lâncezeală!: ”Confige timore tuo carnes meas!“ — dă-mi, Doamne, o teamă filială, care să mă facă să reacţionez!

Ştiu deja că te fereşti de păcatele grave. — Vrei să te mântuieşti! — Dar nu te preocupă această continuă cădere deliberată în păcate lesne-iertătoare, deşi simţi chemarea lui Dumnezeu ca să te înfrângi de fiecare dată.

   Lâncezeala ta te face să ai această rea voinţă.

Ce puţină iubire de Dumnezeu ai atunci când cedezi fără luptă, fiindcă nu e un păcat grav!

Păcatele lesne-iertătoare dăunează mult sufletului. — De aceea, ”capite nobis vulpes parvulas, quae demoliuntur vineas“, spune Domnul în Cântarea Cântărilor: vânaţi vulpile cele mici care distrug via.

Cât mă mâhneşti că nu te îndurerează păcatele tale lesne-iertătoare! — Căci până atunci, nu vei fi început să ai o adevărată viaţă interioară.

Ai lâncezit dacă împlineşti cu lene şi fără chef cele cuvenite Domnului; dacă încerci prin calcul sau ”şmecherie“ să-ţi micşorezi îndatoririle; dacă nu te gândeşti decât la tine şi la tihna ta; dacă conversaţia ta este inutilă şi zadarnică; dacă nu urăşti păcatul lesne-iertător; dacă lucrezi prin motive omeneşti.