Josemaría Escrivá Obras
417

Nu există altă iubire decât Iubirea!


418

Secretul de a da substanță celor mai umile lucruri, chiar celor mai umilitoare, este a iubi.


419

— Copil. — Bolnav. — Scriind aceste cuvinte nu simţiţi ispita de a le pune cu majuscule?

   Căci, pentru un suflet îndrăgostit, copiii şi bolnavii sunt El.


420

Ce puţin lucru este o viaţă pentru a o oferi lui Dumnezeu!


421

Un prieten este o comoară. — Dar, un Prieten!... unde este comoara ta, acolo este şi inima ta!


422

Isus este prietenul tău. — Este Prietenul. — Cu inimă de carne, ca a ta. — Cu ochi, privind plini de iubire, care au plâns pentru Lazăr... Şi tot atât ca pe Lazăr te iubeşte şi pe tine.


423

Doamne, Dumnezeul meu, te iubesc, dar...învaţă-mă să iubesc!


424

A pedepsi din Iubire: acesta este secretul pentru a ridica pe un plan supranatural pedeapsa impusă celor ce o merită.

   Din iubire pentru Dumnezeu, care este insultat, să servească pedeapsa ispăşirii: din iubire către aproapele pentru Dumnezeu, să servească pedeapsa, niciodată de răzbunare, ci de doctorie mântuitoare.


425

Să ştiu că mă iubeşti atâta, Dumnezeul meu, şi... să nu-mi pierd minţile?


426

În Cristos avem toate idealurile: pentru că este Rege, este Iubire,este Dumnezeu.


427

Doamne, să am greutate şi măsură în toate... în afară de Iubire.


428

Dacă Iubirea, chiar iubirea umană, dă atâtea mângâieri, aici, ce va fi cu Iubirea în cer?


429

Tot ce se face din Iubire dobândeşte frumuseţe şi se înnobilează.


430

Isus, să fiu eu ultimul în toate... şi primul în Iubire.


431

Să nu te temi de Dreptatea lui Dumnezeu. — Atât de minunată şi de iubitoare este în Dumnezeu Dreptatea precum Milostivirea: amândouă sunt dovezi ale Iubirii.


432

Priveşte ceea ce este mai frumos şi mai măreţ pe pământ... ceea ce place înţelegerii şi celorlalte puteri... şi ceea ce este odihnă a cărnii şi a simţurilor.

   Şi lumea, şi celelalte lumi, care strălucesc în noapte: universul întreg. — Iar toate acestea, împreună cu toate nebuniile inimii satisfăcute... nimic nu valorează, nimic sunt şi chiar mai puţin, faţă de acest Dumnezeu al meu! — al tău! —, comoară nesfârşită, mărgăritar nestemat, umilit, făcut sclav, nimicit în chip de rob în ieslea în care a vrut să se nască, în atelierul lui Iosif, în pătimire şi în moartea infamă... şi în nebunia de Iubire a Sfintei Euharistii.


433

Trăieşte din Iubire şi vei învinge întotdeauna — chiar de vei fi învins — în toate acele Navas şi Lepanto ale luptei tale interioare.


434

Lasă-ţi inima să se reverse în efuziuni de Iubire şi de recunoştinţă văzând felul în care harul lui Dumnezeu te eliberează în fiecare zi, din cursele pe care ţi le întinde duşmanul.


435

”Timor Domini sanctus“. — Sfântă este teama de Dumnezeu. — Teamă care este veneraţia fiului pentru Tatăl său, nicicând teamă servilă, căci Tatăl tău, Dumnezeu, nu este un tiran.


436

Durere din Iubire. — Pentru că El este bun. — Pentru că este Prietenul tău, care şi-a dat pentru tine Viaţa. — Pentru că tot ce ai şi este bun este al său. — Pentru că L-ai rănit atât de mult... Pentru că te-a iertat... El!... pe tine!

— Plângi, fiule, de durere din Iubire.


437

Dacă ar fi murit un om ca să mă elibereze de la moarte!... — A murit Dumnezeu. Şi eu sunt indiferent.


438

Nebun! — Te-am văzut — te credeai singur în capela episcopală — depunând în fiecare potir şi pe fiecare patenă, recent consacrate, o sărutare: pentru ca s-o găsească El, prima dată când va ”coborî“ în aceste vase euharistice.


439

Nu uita că Durerea este piatra de încercare a Iubirii.


Anterior Următor