575 |
 |
Unii trec prin viaţă ca printr-un tunel şi nu înţeleg strălucirea şi pavăza şi căldura soarelui credinţei.
|
576 |
 |
Cu ce luciditate perversă argumentează Satana împotriva Credinţei noastre Catolice!
Dar să-i spunem întotdeauna, fără să intrăm în discuţii: eu sunt un fiu al Bisericii.
|
577 |
 |
Simţi o credinţă uriaşă... — Cel ce-ţi dă această credinţă îţi va da şi mijloacele.
|
578 |
 |
Îţi spune Sfântul Paul, suflet de apostol: ”Justus ex fide vivit“ — Cel drept trăieşte din credinţă.
— De ce laşi să se stingă acest foc?
|
579 |
 |
Credinţa. E atât de trist să vezi cât de mult vorbesc despre ea numeroşi creştini şi cât de puţini o pun în practică.
— Pare doar o virtute de predicat şi nu de trăit.
|
580 |
 |
Cere-i Domnului, cu smerenie, să-ţi sporească credinţa. — Şi apoi, cu lumini noi, vei judeca limpede deosebirile dintre cărările lumii şi drumul tău de apostol.
|
581 |
 |
Cu ce smerenie şi cu câtă simplitate povestesc evangheliştii fapte care evidenţiază credinţa slabă şi şovăitoare a apostolilor!
— Pentru ca tu şi eu, să nu pierdem speranţa de a ajunge să avem credinţa neclintită şi tare, pe care aceştia au avut-o apoi.
|
582 |
 |
Ce frumoasă este Credinţa noastră Catolică! — Dă soluţie tuturor tulburărilor noastre şi linişteşte cugetul şi umple inima de speranţe.
|
583 |
 |
Nu sunt un ”doritor de minuni“. — Ţi-am spus că-mi prisosesc minunile din Sfânta Evanghelie pentru a-mi întări credinţa. — Însă mi-e milă de acei creştini — chiar pioşi —, ”apostolici!“ care zâmbesc când aud vorbind de drumuri extraordinare şi de întâmplări supranaturale. — Simt nevoia să le spun: da, şi acum se fac minuni; noi le-am face dacă am avea credinţă!
|
584 |
 |
Aprinde-ţi credinţa. — Cristos nu e un personaj din trecut. Nu este o amintire ce se pierde în istorie.
Trăieşte! : ”Jesus Christus heri et hodie: ipse et in saecula!“ — spune Sfântul Paul. — Isus Cristos ieri, azi şi în veci!
|
585 |
 |
”Si habueritis fidem, sicut granum sinapis!“ — Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar!...
— Ce promisiuni cuprinde această exclamaţie a Învăţătorului!
|
586 |
 |
Dumnezeu este cel dintotdeauna. — Oamenii de credinţă lipsesc: şi se vor reînnoi minunile pe care le citim în Sfânta Scriptură.
— ”Ecce non est abbreviata manus Domini“ — Braţul lui Dumnezeu, puterea lui, nu s-a micşorat.
|
587 |
 |
Nu au credinţă. În schimb, au superstiţii. Ne-a distrat, dar ne-a şi ruşinat acel om suspus, care-şi pierdea liniştea de câte ori auzea un anumit cuvânt, de fapt indiferent şi inofensiv — care pentru el era rău prevestitor — sau când vedea un scaun învârtindu-se pe un picior...
|
588 |
 |
”Omnia possibilia sunt credenti“ — Totul este cu putinţă pentru cel ce crede. — Sunt cuvintele lui Cristos.
— Ce faci, de ce nu spui cu apostolii: ”Adauge nobis fidem“ — Măreşte-mi credinţa?
|