Josemaría Escrivá Obras
575

Unii trec prin viaţă ca printr-un tunel şi nu înţeleg strălucirea şi pavăza şi căldura soarelui credinţei.


576

Cu ce luciditate perversă argumentează Satana împotriva Credinţei noastre Catolice!

   Dar să-i spunem întotdeauna, fără să intrăm în discuţii: eu sunt un fiu al Bisericii.


577

Simţi o credinţă uriaşă... — Cel ce-ţi dă această credinţă îţi va da şi mijloacele.


578

Îţi spune Sfântul Paul, suflet de apostol: ”Justus ex fide vivit“ — Cel drept trăieşte din credinţă.

   — De ce laşi să se stingă acest foc?


579

Credinţa. E atât de trist să vezi cât de mult vorbesc despre ea numeroşi creştini şi cât de puţini o pun în practică.

   — Pare doar o virtute de predicat şi nu de trăit.


580

Cere-i Domnului, cu smerenie, să-ţi sporească credinţa. — Şi apoi, cu lumini noi, vei judeca limpede deosebirile dintre cărările lumii şi drumul tău de apostol.


581

Cu ce smerenie şi cu câtă simplitate povestesc evangheliştii fapte care evidenţiază credinţa slabă şi şovăitoare a apostolilor!

   — Pentru ca tu şi eu, să nu pierdem speranţa de a ajunge să avem credinţa neclintită şi tare, pe care aceştia au avut-o apoi.


582

Ce frumoasă este Credinţa noastră Catolică! — Dă soluţie tuturor tulburărilor noastre şi linişteşte cugetul şi umple inima de speranţe.


583

Nu sunt un ”doritor de minuni“. — Ţi-am spus că-mi prisosesc minunile din Sfânta Evanghelie pentru a-mi întări credinţa. — Însă mi-e milă de acei creştini — chiar pioşi —, ”apostolici!“ care zâmbesc când aud vorbind de drumuri extraordinare şi de întâmplări supranaturale. — Simt nevoia să le spun: da, şi acum se fac minuni; noi le-am face dacă am avea credinţă!


584

Aprinde-ţi credinţa. — Cristos nu e un personaj din trecut. Nu este o amintire ce se pierde în istorie.

   Trăieşte! : ”Jesus Christus heri et hodie: ipse et in saecula!“ — spune Sfântul Paul. — Isus Cristos ieri, azi şi în veci!


585

”Si habueritis fidem, sicut granum sinapis!“ — Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar!...

   — Ce promisiuni cuprinde această exclamaţie a Învăţătorului!


586

Dumnezeu este cel dintotdeauna. — Oamenii de credinţă lipsesc: şi se vor reînnoi minunile pe care le citim în Sfânta Scriptură.

   — ”Ecce non est abbreviata manus Domini“ — Braţul lui Dumnezeu, puterea lui, nu s-a micşorat.


587

Nu au credinţă. În schimb, au superstiţii. Ne-a distrat, dar ne-a şi ruşinat acel om suspus, care-şi pierdea liniştea de câte ori auzea un anumit cuvânt, de fapt indiferent şi inofensiv — care pentru el era rău prevestitor — sau când vedea un scaun învârtindu-se pe un picior...


588

”Omnia possibilia sunt credenti“ — Totul este cu putinţă pentru cel ce crede. — Sunt cuvintele lui Cristos.

   — Ce faci, de ce nu spui cu apostolii: ”Adauge nobis fidem“ — Măreşte-mi credinţa?


Anterior Următor