Unii trec prin viaţă ca printr-un tunel şi nu înţeleg strălucirea şi pavăza şi căldura soarelui credinţei.

Cu ce luciditate perversă argumentează Satana împotriva Credinţei noastre Catolice!

   Dar să-i spunem întotdeauna, fără să intrăm în discuţii: eu sunt un fiu al Bisericii.

Simţi o credinţă uriaşă... — Cel ce-ţi dă această credinţă îţi va da şi mijloacele.

Îţi spune Sfântul Paul, suflet de apostol: ”Justus ex fide vivit“ — Cel drept trăieşte din credinţă.

   — De ce laşi să se stingă acest foc?

Credinţa. E atât de trist să vezi cât de mult vorbesc despre ea numeroşi creştini şi cât de puţini o pun în practică.

   — Pare doar o virtute de predicat şi nu de trăit.

Cere-i Domnului, cu smerenie, să-ţi sporească credinţa. — Şi apoi, cu lumini noi, vei judeca limpede deosebirile dintre cărările lumii şi drumul tău de apostol.

Cu ce smerenie şi cu câtă simplitate povestesc evangheliştii fapte care evidenţiază credinţa slabă şi şovăitoare a apostolilor!

   — Pentru ca tu şi eu, să nu pierdem speranţa de a ajunge să avem credinţa neclintită şi tare, pe care aceştia au avut-o apoi.

Ce frumoasă este Credinţa noastră Catolică! — Dă soluţie tuturor tulburărilor noastre şi linişteşte cugetul şi umple inima de speranţe.

Nu sunt un ”doritor de minuni“. — Ţi-am spus că-mi prisosesc minunile din Sfânta Evanghelie pentru a-mi întări credinţa. — Însă mi-e milă de acei creştini — chiar pioşi —, ”apostolici!“ care zâmbesc când aud vorbind de drumuri extraordinare şi de întâmplări supranaturale. — Simt nevoia să le spun: da, şi acum se fac minuni; noi le-am face dacă am avea credinţă!

Aprinde-ţi credinţa. — Cristos nu e un personaj din trecut. Nu este o amintire ce se pierde în istorie.

   Trăieşte! : ”Jesus Christus heri et hodie: ipse et in saecula!“ — spune Sfântul Paul. — Isus Cristos ieri, azi şi în veci!

”Si habueritis fidem, sicut granum sinapis!“ — Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar!...

   — Ce promisiuni cuprinde această exclamaţie a Învăţătorului!

Dumnezeu este cel dintotdeauna. — Oamenii de credinţă lipsesc: şi se vor reînnoi minunile pe care le citim în Sfânta Scriptură.

   — ”Ecce non est abbreviata manus Domini“ — Braţul lui Dumnezeu, puterea lui, nu s-a micşorat.

Nu au credinţă. În schimb, au superstiţii. Ne-a distrat, dar ne-a şi ruşinat acel om suspus, care-şi pierdea liniştea de câte ori auzea un anumit cuvânt, de fapt indiferent şi inofensiv — care pentru el era rău prevestitor — sau când vedea un scaun învârtindu-se pe un picior...

”Omnia possibilia sunt credenti“ — Totul este cu putinţă pentru cel ce crede. — Sunt cuvintele lui Cristos.

   — Ce faci, de ce nu spui cu apostolii: ”Adauge nobis fidem“ — Măreşte-mi credinţa?