Nu uita: este mai bogat cel ce are mai puţine nevoi. — Nu-ţi crea nevoi.

Desprinde-te de bunurile pământeşti. — Iubeşte şi practică sărăcia duhului: mulţumeşte-te cu ceea ce este îndeajuns unei vieţi cumpătate şi simple.

   — De nu, niciodată nu vei fi un apostol.

Adevărata sărăcie nu înseamnă a nu avea, ci a fi desprins de bunuri: a renunţa de bunăvoie la stăpânirea lor.

   — De aceea există săraci într-adevăr bogaţi. Şi invers.

Dacă eşti un om al lui Dumnezeu, dispreţuieşte bogăţiile cu aceeaşi îndărătnicie cu care oamenii lumii le doresc.

Atât de legat de lucrurile pământeşti! — Curând îţi vor scăpa din mâini, pentru că bogăţiile nu coboară cu cel bogat în mormânt.

Nu ai spiritul sărăciei dacă, pus să alegi astfel încât alegerea să treacă neobservată, nu alegi pentru tine partea cea mai rea.

”Divitiae, si affluant, nolite cor apponere“ — Dacă bogăţiile îţi umplu mâinile, nu-ţi lega inima de ele. — Străduieşte-te să le întrebuinţezi cu generozitate. Şi dacă este nevoie, cu eroism.

   — Fii sărac cu duhul.

Nu iubeşti sărăcia, dacă nu iubeşti ceea ce aduce sărăcia după sine.

Câte resurse sfinte are sărăcia! — Îţi aduci aminte? Într-o vreme de greutăţi băneşti, ţi-ai dat ultimul ban unei opere de apostolat.

   — Şi ţi-a spus — Preotul lui Dumnezeu — : ”Îţi voi da şi eu tot ce am“. — Tu, în genunchi. Şi... ”Binecuvântarea lui Dumnezeu Atotputernicul, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh să coboare asupra ta şi să rămână cu tine pentru totdeauna“, s-a auzit.

   — Şi acum încă eşti convins că ai fost bine plătit.